Amiciţie ?!
Prietenia apropiată, numita doar amicitie, între un băiat şi o fată care nu au sentimente pentru terţe persoane, este un mit. Până la urmă sentimentele reciproce îi găsesc!Fără excepţie!
Prietenia apropiată, numita doar amicitie, între un băiat şi o fată care nu au sentimente pentru terţe persoane, este un mit. Până la urmă sentimentele reciproce îi găsesc!Fără excepţie!
cum de esti asa sigura crina?
am văzut multe…
depinde de varsta 😀
deloc!
nu fi asa de sigura…
Nu e deloc un mit. Că mai târziu ajunge să fie mai mult e altceva. Dar nu poţi spune că aşa e de la bun început, că aşa e tot timpul.
Atata vreme cat niciunul din cei doi nu e legat sentimental de altcineva, e un mit sa creada ca vor inventa prietenia platonica. Da, se poate amicitie intre persoane de sex opus, dar e o conditie sinequanon ca cei doi implicati sa aiba o “mica iubire” !
o da… frumos spus… doar un mit al adolescentilor si nu numai ! dar e bine ca mai devreme sau mai tarziu ne trezim singuri la realitate.
APROB DEFINITIA
🙂 mai stii cand dezbateam noi tema asta si eu sustineam sus si tare ca poate exista amicitie intre un baiat si o fata? nu stiu cat timp a trecut de atunci da oricum azi nu mai cred in asa ceva…un mit demult demonstrat, trait si o experienta personala ce multe m-a invatat…
ma vad nevoit sa te contrazic. eu cred in sentimente, dar cred ca ratiunea poate sa le depaseasca, si doar, sa le inabuse din fasa, nici macar sa nu se formeze.
cred ca depinde mult de cei doi, de caracterul si ratiunea ce o au.
Contrazi-ma cu un exemplu concret, daca ai!Ideal e dreptul fiecaruria sa se creada vesnica exceptie!
uite, eu patru ani de liceu m-am inteles foarte bine cu o colega, toti colegi batand apropouri ca vezi doamne, ei i-ar place de mine, sau mie de ea. tot ce o fost o fost amicitie. si niciodata nu o tras inspre ceva.
in schimb cred ca e foarte greu pentru un tanar crescut in rigorile si deplinatatea biserici, sa poate fi doar prieten, fara sa-i fluture gandul la altceva.
dar tu in toti acesti 4 ani visai la alti ochi, sa scriu ce culoare?! este exact ce am spus!! se poate, doar daca ai alt punct de referinta.
cat despre “rigorile si deplinatatea bisericii”… nu vad legatura.
n-am visat dupa niciun ochii, nu stiu ce stii tu despre visele mele, dar nu erau indreptate inspre o persoana fizica la vremea respectiva, ci inspre ideea in sine, inspre visul de a exista si de a fi.
cat despre, partea a doua, eu zic ca tineri care cresc in biserica, cresc cu unele lacune in domeniul asta, emotional, fiind foarte sensibili, si cazand foarte repede prada emotiilor platonice. ce raman la stadiul de platonic, si se rafac in alte situatii din nou si din nou.
si stiu exemple cu miile de iubiri paltonice, care nu s-au concretizat nici macar cu o tinere de mana, si care s-au sfaramat dupa 2-3 luni, si au reinceput cu acesi persoane da in alte situatii. bine, eu generalizez, dar is oameni care pot sa-si tina inima in piept si creieru in cap.
Nu vreau sa intru in polemica directa cu tine acum. Despre visele tale pot citi in caietul tau de poezii din acea vreme care e la mine, si vino sa vezi, daca ai uitat ce concret era idealul tau.Sau sa pun scanat pe blog pentru curiosi? :))
Partea a doua a comentariului tau nu are nici o legatura cu definitia de mai sus, asa ca no comment.
zice bine ruben pe jumătate. Pentru cei din necrescuţi în biserică, şansele sunt mult mai mari la aşa ceva. Ştiu şi am prieteni care sunt băiat – fată şi se-nţeleg încă de ani de zile. Şi când au fost implicaţi sentimental, şi când nu.
De putut se poate, chiar se poate, doar că rar găseşti fată care să poată. Eu îţi dau exemple concrete câte vrei. Chiar şi-n prezent. Şi nu e nimic şi nici nu va fi nimic. Şi nu, nici unul nu am fost sau suntem implicaţi. Am vorbit cu ea mai demult treburile astea, ne ştim limitele, şi n-avem treabă.
Problemele apar la diferenţele dintre sexe. Fata deseori uită că celălalt e băiat, şi băiatul uită că stă de vorbă cu o fată, nu cu alt băiat. Şi se nasc tot felul de conflicte, care duc la final. Din acest punct de vedere nu, nu se poate.
Dar dacă-s amândoi maturi şi cu capu pe umeri, rezistă mult şi bine. Ani buni chiar.
când nici el nici ea n-au pe altcineva , se poate vorbi despre o prietenie . Când unul dintre ei are pe altcineva şi atunci se poate vorbi despre prietenie dacă se continuă “prietenia” . Când amândoi au pe altcineva şi timpul trece şi încă sunt prieteni poate că e prietenie ..
dar ca să fie platonică trebuie şi niţică nebunie din partea celor doi şi deh , cam greu în ziua de azi , dar nu imposibil .
Manu… ce sa zic?!Rezista ani buni daca sunt maturi si echilibrati, si pt echilibrul sentimental ziceam de acea terta persoana pentru ambii.