Băiatul din magazin

  • by

Mă aflam deunăzi intr-un magazin la cumpărături: lume de toate felurile. Nu știu dacă ați avut vreodată răgazul să observați oamenii din jur atunci când se cred nevăzuți. E interesant cum relaționează unii cu alții (politicos sau superior) cum vorbesc la telefon (Imediat ajung, sunt la colț), cum îi educă copiii care-i însoțesc (taci, sau o-ncasezi! ). E un fel de spectacol gratuit în care întâlnești toate tipurile de comic: de situație, de limbaj, de caracter, de nume.

În magazin deci, se afla la umpărături o mămică și un băiețel la vreo 5-6 anișori. Copilul, piper viu, nu alta. Alerga de ici colo, analiza curios tot ce era mai colorat pe rafturi, se entuziasma la te miri ce și căuta aprobarea mamei în cele admirate.

-Mami, mami, uite, minge! Waaa, ce frumoasă e! Mami, mi-o cumperi?

-Nu ai tu minge acasă ? A ta e mai frumoasă! îi răspunde fără prea mare convingere femeia.

-Mami, uite, biscuiți cu ciocolată! Îmi cumperi? O singură dată în viața mea am mâncat de-aștia. Te roog mami …. Te rog, te rog!

-Ia să văd ce conțin…. Nu sunt sănătoși deloc! Au foarte mult zahăr! Vrei să faci carii??

Prâslea nu renunță cu una cu două. Probabil avea drept scop să nu părăsească magazinul cu mâinile goale. Avea și el victoriile lui de repurtat, așa că jocul a continuat pentru mai multe produse. Să vrei să nu îi auzi, și tot nu reușeai să treci de vocea ușor stridentă a băiatului entuziasmat de tot ce se vedea, secondată de vocea monotonă a mamei care nu voia să cedeze cu una cu două. Argumentele ei erau toate foarte logice și foarte potrivite fiecărei cereri pe care i-o refuza celui mic. Până într-un final, când mama, într-un acces de sinceritate, a recunoscut:

-Nu mai avem bani! Tu știi cât am cheltuit anul acesta la mare? Acum nu mai putem cumpăra tot ce vrei, înțelegi?

-Da, mami, răspunse băiatul nu foarte convins.

Nu mi-am putut reține un zâmbet în colțul buzelor. Perioada de concedii e aproape de final. De luni profesorii se vor întoarce la școli, iar din 9 septembrie cu mic cu mare vor vorbi despre vacanță la timpul trecut. Oare în câte cazuri nu se spun replici de genul celei de mai sus? O fi existând vreo problemă la noi, cu limitele. Nu am avut timp să mă dumiresc nici să teoretizez prea mult situația, ori să conchid dacă a înțeles sau nu băiețelul lecția de economie, că la mai puțin de cinci minute de la explicația sinceră a părintelui, glăsciorul lui s-a făcut auzit dinou:

-Mamiii, uite, acadele cu gumă cu gust de zmeură! Îmi cumperi una?

Și apoi, amintindu-și probabil prelegerea recentă:

-Costă tare puțin! … Îți dau eu banii acasă. Te rooog!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *