Amalgam
Îngrijorează-te când a trecut mult timp de la ultima ceartă serioasă cu vreunul dintre prieteni... E semn că relațiile tind spre superficial ( știți, acel loc în care nu se mai spune nimic pe față, unde nici contraargumentul nici sinceritatea nu mai există).
Read More

Părţi de inimă

Amalgam
... sau cum am fragmentat-o azi pe a mea. Dimineaţă. Alarma celor două ceasuri sunt de-o părere: gata cu dulcele somn, aşa că-mi adun inima şi pornesc spre noua zi. Copilul cel mic mârâie că-i e somn (încă îi place la grădiniţă, dar ar vrea să mai doarmă un ceas, vai ce bine-o înţeleg!) Acolo, mârâiala se transformă în lacrimi, o las astfel şi-i las o bucată din inima mea. Aş vrea să fiu cu inima împăcată, dar nu pot! Las şi celei mari o bucată să-i fie uşoară ziua, să se facă înţeleasă, să ... (of, mamele astea... gândesc prea în detaliu lucrurile simple!) Pornesc apoi cu resturi spre şcoală şi cum prinţesele nu mai sunt în maşină să-mi dea subiecte de conversaţie,rămasă cu gândurile mele doar, mai trimit…
Read More

Timpul meu liber e … ocupat!

Amalgam
Şi nu oricum, e plin de lucruri pe care trebuie neaparat să le bifez la sfârşitul verii, să zicem până în data de 1 septembrie când în fapt şi drept încep noul an şcolar. Brr! Uite ce repede a trecut vara! Dacă anul trecut pe vremea aceasta răsfoiam de zor programe, realizam sisteme de notare pentru elevi şi aşteptam nerăbdătoare debutul, acum nu! O fi de vină lipsa apei sărate pentru prima oară într-o vară de-a mea în ultimii 7 ani, sau poate nu am reuşit să mă odihnesc destul. Mai am deci cărţi de citit, scrisori de scris, lucruri noi de încercat, discuţii de ... recuperat, locuri în care să îmi duc copiii... De ce nu mi-a dăruit nimeni un calendar să văd ce repede trece luna august?! Argumente…
Read More

Cine mai merge în parc

Amalgam
Când ai copii, parcul e imbatabil! Nimic din ce îşi pune omul în curte ca agrement nu îl poate înlocui, aşa că merg cel puţin odată pe săptămână cu prinţesele în parc. Şi în Oradea ne putem lăuda cu spaţii de joacă destul de bine organizate: cele patru parcuri şi Orăşelul copiilor sunt o încântare pentru cei mici şi o provocare pentru părinţi în a-i duce acasă. Deci, în afară de părinţi şi copii, cine mai merge în parc? În ultimul timp noi mergem în parcul Brătianu, sau parcul pentru role cum îi spune Raissa. Şi după ce oboseşte să se învârtă pe pistă, se încalţă cu sandale şi redobândeşte energie la tobogane. Cum face asta, nu înţeleg. Probabil are baterii de rezervă, sau cum spunea B. când era mică, ei…
Read More

Capsula timpului

Amalgam
În filmele americanilor am văzut prima oară ideea de a-ţi îngropa amintirile pentru a le regăsi peste ani aşa cum le-ai lăsat. Avea doza-i de aventură această practică, noi aveam alte metode. Oricum, e  frumos să păstrăm în minte ce a fost bun, ce a fost greu, unde am greşit şi ce am învăţat. Am descoperit însă recent că unele amintiri, cele ce sunt vii cresc odată cu tine. Nu le poţi închide în capsula timpului şi îngropa în speranţa  de a le regăsi nealterate de vreme. La revedere, vor păstra trăsăturile ştiute, dar  vor avea din belşug şi o mulţime de aspecte ce-ţi sunt străine. Doar obiectele (fotografiile, filmuleţele, suvenirele) păstrează fidel parfumul a ce a fost şi-ţi pot trasa un zâmbet. Să nu ne amăgim deci! Să nu…
Read More
Bona

Bona

Amalgam, Familie
Din camera de alături se aude o melodie din clasicul Mary Poppins. Fetele mele au învăţat un cuvânt nou "dădacă/bonă" şi m-au întrebat apoi de ce nu au şi ele  una. Bună întrebare mai ales în zilele acestea lungi de vară, fără grădiniţă. Într-un fel, a revenit moda bonelor. Nu acelea din perioada vechilor familii aristocrate care aveau calificări şi aveau în "fişa postului" şi educaţia copilului (o limbă străină, un instrument, ştiinţe) ci un fel de gardian al copilului în lipsa părinţilor. Bună şi această abordare; eu îmi amintesc că eram destul de mică în vremea în care mama mă numea şef de trib pentru fraţii mei şi mergea la serviciu în perioadele în care nu reuşea să lucreze în schimb invers cu tata. Desigur, nu am păţit nimic, am crescut foarte bine,…
Read More

Copilul Isus

Amalgam
Naşterea lui Isus este sărbătoarea care antrenează de departe cele mai mute energii, pregătiri şi planuri. Crăciunul e aşteptat un an întreg şi încă de la începutul lunii decembrie schimbă ceva în contextul fiecăruia: aspectul locuinţei devine mai curat, mai luminat, se instalează la loc de cinste bradul şi se depozitează sub el cadouri. Apoi bucătăria ia locul sufrageriei ca domeniu de petrecut timpul liber: chiar dacă nu se găteşte în fiecare casă ca pe vremuri (cât pentru întreg cartierul) fiecare caută să pregătească cele mai alese bucate. Femeile moderne caută pe internet reţete în imagini şi idei pentru a stabili meniul de sărbătoare, altele scot la iveală caiete de reţete cu file îngălbenite şi colţuri uzate de prea multă folosinţă. Apoi şi garderobele se îmbogăţesc, în fond Crăciunul e…
Read More

Puzzle

Amalgam
Îmi place să le ajut pe fetiţele mele să facă puzzle. Atâtea piese, care răsfirate pe covor pentru început par fără prea mare importanţă: bucăţi de carton colorat fără noimă, de unele singure nu spun nimic. Pe măsură ce întregul prinde contur, se vede clar că niciuna nu e la voia întâmplării, nici nu poate lipsi fără a fi observată fără a fi afectat întregul. Metaforic vorbind, prezentul e format din piese de puzzle şi fiecare are ce îşi construieşte. Lăsate risipite aiurea, prezentul nu are sens. Dar puzzle-ul nostru e viu şi uneori trebuie să depunem eforturi susţinute pentru a găsi piesa lipsă, pentru a potrivi vreuna în imaginea de ansamblu. De o importanţă diferită, unele bucăţi sunt vitale.  Ele constituie  podul nostru pentru mai târziu, pentru mai bine, pentru…
Read More

“optimism” postelectoral :))

Amalgam
La alegeri unii au pierdut, alţii au câştigat,  "dar noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem". Nimic bun nu ni se arată nici aşa cum a ieşit rezultatul final dar nici în cealaltă variantă nu se întrezăreau prea multe. Câştigul sau pierderea unora a fost decisă de prin alte colţuri ale lumii, de cei care nu au gustat viaţa din România ultimilor ani. Au votat colorat  pe cheltuiala buzunarului alb al bugetarilor, de exemplu. Au votat continuitatea fără să fi condus prea mult pe deja faimoasele noastre autostrăzi, fără să fi stat la rând la finanţe să plătească vreo taxă (alt exemplu). Ce rost mai au acum discuţiile despre ce a fost?! Contează opinia sau logica noastră?! Am fi avut opţiuni demne de luat în seamă? După cum îşi concluziona…
Read More