Glasul pădurii

Glasul pădurii

Raissa
Era odată o fată Ileana. Și era frumoasă, frumoasă, ca zâna din povești și delicată ca o aripă de fluture. Cosițele aurii ca soarele dintr-o zi de vară curgeau ca un izvor pe spatele ei. Ochii, ca două safire, aveau sclipiri de diamant, iar buzele erau roșii ca rubinele. Purta pe cap o cunună de panseluțe violet, iar pe corpul ei era turnată o rochie lungă de aceeași culoare, legată cu o curea de trandafiri roz. Fata era frumoasă nespus, și bună ca pâinea caldă. Își iubea tatăl, un negustor cinstit, dincolo de cuvinte. Într-o zi, tatăl auzi de un vas care vindea mărfuri de mare preț. Gândind că-i o ocazie perfectă de câștig, plecă spre vas. Trecând printr-o pădure întunecoasă, auzi un glas mieros care-l striga pe nume. Se…
Read More
Să-nvățăm de la copii!

Să-nvățăm de la copii!

Familie, Raissa
- Oare Dumnezeu a mers la școală? - Sigur că da! Când era mic! Din camera de alături aud această discuție între fetele mele, două în două feluri: cea mare, silitoare, conștiincioasă, cea mică iubitoare mai degrabă de joacă și timp liber. - Cine era mic? intervin în discuția lor teologică. - Dumnezeu, adică Fiul Lui, mă lămurește Raissa. - Sigur scria frumos, își explică mezina întrebarea inițială. Eram gata să le explic cum stă situația, când am înțeles că prea des în loc să învățăm de la copii, le mai ciuntim câte puțin din imaginație, aducem în locul ei raționalul. Dorim să-i facem adulți prea devreme. Îi învățăm economie în momentul în care abia își descoperă pasiunile. Le spunem, Cum să devii pictor? Nu, nu, pianist nu e o profesie…
Read More
Raissa :)

Raissa :)

De toate, Raissa
  - Raissa, de ce nu asculți? - ..... - Când vei fi mămică vei avea un copil care nu te va asculta deloc. - Mama, tu de ce nu ai ascultat-o atunci pe mama ta ? *** Raissa nu prea dovedește tact când vine vorba de lucrurile care nu-i plac. Nu-i place să îi împletesc părul sau să o întrerup din joaca ei pentru a ne încadra în program, la o adică, și își manifestă verbal nemulțumire. Ba chiar are contra argumente la orice i-aș motiva eu. Obosită să-i aud smiorcăielile îi spun: - Voi începe să vorbesc și eu ca tine, să vezi cum e! - Lasă mama, nu trebuie. Sunt convinsă că voi avea un copil exact ca mine, voi vedea atunci cum e. Nu trebuie să…
Read More

… din farmecul serilor în familie

Familie, Raissa
- Am fost azi la logoped, mă anunță Nati. - Ce frumos!!! Și ce ai făcut acolo? mă entuziasmez și eu de spusele copilului. - A încercat doamna să mă învețe să-l spun pe ”R”, dar n-a reușit. *** - Nati, cine a împrăștiat toate jucăriile? - Eu. -Și de ce nu le strângi? - Am obosit, mama, te las pe tine că ești mai mare. Replică la care se trezește spiritul justițiar în Raissa. - Nati, cine le împrăștie trebuie să le și strângă .... Mama, știu ce vrei să spui. - Ce vreau să spun?! - Că nici eu nu-s mai bună ... - Dar nu asta voiam să spun .... - Știi care e norocul tău mama? - ... - Că eu îmi scriu așa de încet temele și…
Read More

Seară în vreme de școală

Familie, Raissa
Fetele ”asamblate” de culcare, becul stins, eu dincoace, în surdină o melodie lentă. Rai se tot foiește. Știu ce e. E un gând ce nu-i dă pace. Tac, poate-o adormi. - Mama, să nu uiți să-mi dai mâine 16 lei pentru Cangurul matematician, exprimă într-un final năduful. - Bine, spun fără a cere alte detalii, sau a afișa vreun reproș referitor la ora solicitării; fac în minte contabilitatea banilor din portmoneu, să văd de era nevoie să fi trecut pe la bancomat... - Ba mai bine nu-mi da! mă întrerupe ea din calcule. Dă-mi 7 lei  să merg la teatru. Știi, teatru de oameni mari, nu de păpuși. Sensibilă discuție, teatru versus matematică. Las însă copilul să aleagă ce vrea. - Dar tu, Raissa, ce îți dorești? - Păi mie mi-ar plăcea…
Read More

Cum se găsește un soț. Spicuiri din spusele Raissei

Familie, Raissa
Foarte impresionată într-una din zile de buchetul de flori ce mi l-a adus taică-său, mă întreabă unde și cum mi-am găsit un asemenea soț și mă asigură că-și va lua unul exact la fel: frumos, darnic, isteț și bun. O întreb: - Raissa,  dar tu cum o să-ți găsești soț? - Păi, o să stau lângă o fântână și o să aștept. O să mă tot uit la băieții care trec, până vine cel pe care mi-l place. Mama, dar fetele nu caută , băieții caută doar. - Și numai așa se găsesc soți, așteptând la fântână? - vreau să mă lămuresc eu dacă singura scenă de basm seamănă cu basmul Albei ca zăpada. - Ah, nu, mama! O fată mai poate să facă și curățenie în casă. Și atunci…
Read More

Ce mare ai crescut, Raissa!

Familie, Raissa
Waw! Mai o zi și-am isprăvit cei 7 ani de-acasă. Cum au zburat atât de repede toți?! (Cred că aceasta e întrebarea pe care mi-o pun la fiecare aniversare a ei, a Raissei. În urma-i Natalia poate crește fără atâta mirare, fără panică și cu normalitatea cu care a fost tratată cam de când s-a născut- al doilea copil !) Aseară buni i-a cumpărat ghiozdan și când am văzut-o cu el în spate m-a încercat o emoție cu totul nouă, dacă vă mai puteți imagina așa ceva, căci copiii aduc cu ei sute de emoții în sufletul părintelui. Mai o lună și va începe școala, gândesc eu cu voce tare. Ea, auzindu-mă, mă întreabă în stilu-i propriu: Mama, îți dai seama că peste 12 ani vei avea fetiță la facultate ?!…
Read More
Ce-a mai spus Raissa

Ce-a mai spus Raissa

Familie, Raissa
-  Știi ce trebuie să faci cu un om trist? Să-l îmbrățișezi și să îl pupi. Așa supărarea trece foarte repede, zboară! Dacă îl lași să-i treacă singură, atunci durează mult, că supărarea trece tiptil-tiptil. - despre stele:  Oare nu se simt înghesuite de cer? - la bucurie: Parcă îmi dansează inimioara! - când nu e acasă surioara ei:  Când vine? Fără ea e ca și cum mi-ar lipsi o mână sau un picior. - după o ”discuție” contradictorie cu tata, printre lacrimi și suspine: Știi cât de tare m-ai supărat? Mă simt ca și când aș fi căzut cu fața într-o farfurie cu piure de cartofi și nu mai pot deschide ochii! - despre împăturarea pijamalelor în zori: Asta îmi pare o pierdere de vreme. Diseară iar mă îmbrac cu ele. Scenariu dintr-o dimineață de…
Read More