De ce plângea Raissa

De toate, Raissa
- Mama, mai ştii că eu plângeam mult când eram mică? - Da, Raissa! Cum aş putea să uit ?! - Da ştii de ce plângeam? - Nu. - Plângeam pentru că nu mai voiam ca tu să o naşti pe Nati. De ce ai născut-o dacă ai văzut cât plâng? - Păi, am crezut că vei fi fericită dacă vei avea o surioară. Dacă nu o vrei...  putem să o dăm. Sunt multe fetiţe care nu au cu cine să se joace. - Nu, mama!  Dacă tot ai născut-o, o păstrăm.
Read More
Nume şi renume

Nume şi renume

De toate
Numele îl avem din inspiraţia părinţilor (mai mult sau mai puţin fericită, după caz). Renumele e în schimb opera noastră, un fel de lucru manual la care brodăm cu sau fără ştiinţă. Între cele două stau aparenţele. Înşelătoare însă, acestea permit un fals bun renume doar pentru o vreme. Odată şi odată masca tot cade şi atunci omul se vede aşa cum este. Nici o vorbă bună nu-l mai poate drege. E aşa de uşor să distrugi o reputaţie, n-ai nevoie nici măcar de o zi, dar pentru a o clădi de ani întregi. E incredibil însă şi cât de mult  timp poate cineva să se ascundă în spatele unei măşti pe care o ajustează în funcţie de conjuncturi. Sau în funcţie de influenţe, căci dacă cel mai zgârcit ar…
Read More

Start!

De toate
Pentru ... toamnă, pentru şcoală... Pentru mine cele două sunt cam sinonime, de 24 de ani merg mână în mână. De obicei în 15 septembrie ploua (să vedem anul acesta cum va fi!) iar apoi se mai îndrepta vremea şi toamna devenea superbă. Iar şcoala... ei, şi ea este... frumoasă, că nu putem spune mai mult în termenii actuali. Azi în sala profesorală am întâlnit o colegă nouă care mi-a amintit de începuturile personale. Eram şi eu debutantă plină de vise (acum am 8 ani vechine şi mai am şi vise, dar mai realiste). Eram ca şi ea nerăbdătoare să văd manualele, programa, un model de planificări.... Să văd clasele, băncile, să mă imaginez la catedra, să-mi exersez scrisul pe tablă până îmi iese caligrafic... Aşteptam să îmi cunosc elevii…
Read More

.. din tabără!

De toate
M-am copilărit toată săptămâna! Bine, nici prea mare adult nu prea mă pretind eu a fi,  însă în ultimele zile am trăit în  secvenţe bucăţi pure de copilărie! Le-am trăit cu liniştea că la cină va fi ceva bun pe masă fără ca eu să învârt în vre-o cratiţă, sau să spăl vre-un vas, cu bucuria că am parteneri de joacă aleşi pe sprânceană(în grupa "Allegria" sunt cei mai speciali copii!), cu o echipa imperfectă dar superbă alături(Ruben, Andreea, Patri sunteţi cei mai tari, bine şi tu Alex, deşi ai ochelari:) ) cu siguranţa că oriunde s-ar aşeza la masă propriile mele fiice se va găsi cineva să le ungă felia de pâine sau să le ia pieliţa de pe carne. Iar când vecină ţi-e pădurea şi cântecul nopţii e…
Read More

Varicela in familie, debutul

De toate
Am crezut că e mai simplu să faci varicelă când eşti mic, aşa spun toţi. Mi-am expus deci fetele, şi apoi 14 zile am tot aşteptat bubiţele să răsară, să luptăm cu mâncărimea ce-o provoacă, apoi să le biruim. Am omis debutul erupţiei: febră mare, somn agitat! Natalia, fetiţa mea de 2 ani jumate ne-a creat primele emoţii acum 3 nopţi când temperatura ei refuza să coboare sub 39.2 . Ziua următoare, veselă şi plină de energie. Noaptea, iar febră, apoi parcă, parcă două bubiţe se încumetă să apară. Aşa a trecut şi cea de-a treia zi. Abia spre seară s-au mai înmulţit bubiţele, urmând ca duminică să-i căutăm spatele copilului şi să nu îl putem vedea de bubiţele roşii. Copilul  se plânge "doale patele! doale lău! lepală-mă te log!…
Read More

telefonul mobil: ce ne-a luat şi ce ne-a dat

De toate
Îmi amintesc,  la început telefonul mobil  era considerat un accesoriu al  snobilor. Azi, până şi unii copii de grădiniţă ştiu să îşi sune părinţii şi să răspundă când sunt sunaţi de aceştia. Deci, ce ne-a adus? De ce îl luăm cu  noi atât în poşetă cât şi în buzunar?! Până şi bunica mea, la ţară are unul. Nu a avut niciodată telefonie fixă, acum poate în sfârşit să îşi sune nepoţii, celelalte rudenii din sat pentru a pune întrebări simple fără a se deplasa la faţa locului. Ne-a adus: posibilitatea de a vorbi cu cine, când, şi de unde vrem la un preţ din ce în ce mai convenabil, şansa de a asculta muzică mp3 sau radio fără alte aparate, posibilitatea de a fotografia oriunde, de a filma anumite secvenţe…
Read More

despre vacanţă

De toate
Rectific, concediu! Îi spun vacanţă din cauza coincidenţei cu aceasta. Deci: la mare sau la munte? Singuri sau cu altii? Aici sau peste graniţe? Cu avionul sau maşina din dotare? La hotel sau particular? Prin cunoştinţe sau de pe internet? Cât aport să aibă banul în materie decizională? Dar celelalte particularităţi, cum ar fi : vârsta şi interesele copiilor, dorinţele şi nevoile lor? Grea decizie! Şi neaparat personală! Se recomadă studiu inductiv cu toate ofertele şi toate condiţiile. Premisa de la care pornim e că NEAPARAT PLECĂM! Când, unde, cu cine sau cu ce, sunt doar complemente care vor fi stabilite ulterior pentru a ne transforma propoziţia simplă într-una dezvoltată, aşa cum şade bine unei vacanţe. Pardon concediu!
Read More

Nici prea insistent nu e bine!

De toate
Se zice despre burlaci că fie nu ştiu cuceri o fată, fie nu o ştiu păstra. Astfel se diferenţiază ei de bărbaţii însuraţi. Lăsând la o parte zicătorile, vorbind despre acest subiect cam tot de acolo ar trebui să începem. Adevărat: un băiat trebuie să cucerească inima fetei! E frumos ca el să facă primul pas, şi majoritatea fetelor asta aşteaptă. (Aici e momentul în care băieţii pot să se întrebe încă de ce, să argumenteze că se poate şi invers... Foarte adevărat! dar ar aduce în vorbă doar excepţii care de altfel întăresc regula. ) Ce vreau eu să spun e că nici prea multă atenţie nu dă bine. Nu aţi văzut niciodată băieţi care în perioada de curtare devin obositori pentru fată şi ridicoli pentru restul? Ajung un…
Read More

investiţii riscante

De toate
Investiţiile în oameni sunt cele mai riscante: în cazul în care pierzi prea puţine lucruri se pot recupera total. Dar si daca câştigi, ce ai obţinut nu se poate preţui în nici o monedă! Şi uite-aşa, între extreme fiecare chibzuieşte dacă se merita au ba, cât, cum şi mai ales cui să dea. Şi pentru că, indiferent de perspectiva acestui domeniu, oamenii tot preţioşi sunt, şi nimeni nu poate trăi asemeni unei insule în societate, până la urmă tot să investim ajungem. Atunci cât să fie? şi mai ales, cum? Cererea oricum e mare! Toţi vor timp, atenţie, înţelegere ... Şi noi nu?! Multe telefoane de la prieteni încep cu reproşuri de genul de ce nu m-ai sunat,/ răspuns / căutat ... Până şi noi înşine iniţiem astfel conversaţiile. Cerere…
Read More

Poveste de mai

De toate
Mai era tânăr. Mirosea atunci a a vise de petale întârziate prin pomii oraşului, amestecate cu gânduri nesfârşite. Mai era şi ea, şi-n acel Mai tot albastrul cerului îl ţinea egoist în ochii-i. Ba nu! Lui i-ar fi dat! Cât ar fi vrut el, ca să poată zbura până la ea, căci între ei erau şapte mări şi şapte ţări. Dar, vezi tu, aripile nu sunt niciodată albastre, aşa că el, mai trebui să aştepte un pic sub geamul ei. Şi mai erau greierii care le ştiau melodia. Îl auziseră pe el cum o fredonase plecând deunăzi. Seară de seară apoi, conştiincioşi, îi cântau fetei serenada fără versuri, până când ea-i crezu. Şi cum el mai era şi poet, iar luna Mai atât de frumoasă, s-au aşezat atunci alături să…
Read More