Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

You are viewing De toate

31 de zile: o lună e cât un an întreg

N-ai unde să te ascunzi de timp: el trece oricum. În urma lui nu rămâne însă orice: rămân consecințele alegerilor făcute. Și ele rămân indiferent de vreme.

Ianuarie a fost rece. Mai friguros decât mi-amintesc că ar putea fi. Astfel ar fi putut îngheța orice sentimentalisme care ar face unele drumuri greu de străbătut. Știați că multe piedici ar putea fi depășite mai ușor dacă nu am fi așa de legați unii de alții? De nevoia de aprobare a lor?

Oricum, a trecut deja o lună din noul an. Repede… Rece… Clar ca albul zăpezii.

Suntem tot noi, cu bagaje cu tot: cu gânduri, planuri și așteptări. Putem fi însă oameni care refuză să rămână înghețați de frig sau teamă.  Care nu alerg drumul cel mai simplu, sau cel mai confortabil, care analizează si disting fapta de motivație, planul de vis. Oameni care deși le e frig și-n suflet, aleg să iasă din zona de confort, să meargă o milă în plus.

Apune și ziua de 31. La revedere, ianuarie!

Bun (re)găsit blog!

Sursa foto, aici.

share
0

Un orădean la curtea Cetății Alba

Posted on

Trebuie să fii orădean să poți pricepe sentimentul de mândrie care ne însuflețește de o bucată de vreme încoace. Urbea noastră ia strai nou, punându-și în valoare frumusețea arhitecturii și a spatiilor verzi, până mai ieri acoperite de neglijența cetățenilor și mai ales, autorităților. Iar noi ne entuziasmăm la fiecare etapă, dăm like uri pozelor care înfățișează apus sau răsărit de soare, fie în Piața Unirii, Ciuperca ori la Cetatea Oradea. Suntem mândri să fim orădeni! Suntem încântați de fiecare schimbare și credem că nu este în țara asta oraș mai frumos. Poate la fel, dar mai frumos, ba!

Cum ziceam, trebuie să fii orădean să poți înțelege optica, și surpriza avută azi, vizitând pe înserate cetatea Alba.

Au și ei cetate? Precis nu e la fel cu a noastră, se lansează în conversație mezina.

Și, nu, nu e.  Dar e frumoasă! Tare frumoasă.  Nu aveai cum să nu afirmi asta la fiecare pas făcut.

Și e animată de oameni ieșiți din case, cu copii mai mari sau mai mici, în cărucioare sau pe trotinete, de adolescenți râzând zgomotos cu înghețata în mână, de tineri ce stau la discuții la terase.

Și pe lângă nelipsitele tejghelei de suveniruri poți privi o piesă de teatru în aer liber, sau poți alege între expoziția de picturi și cea de șerpi. Brrr. Arta sună mai bine, nu?

Un trenuleț îmi tentează copiii cu un tur al cetății, iar lista de refuzuri se completează cu nu, nu luăm vată de zahăr, nici popcorn, hot dog, nici arc cu săgeți.

E greu sa fii orădean și să vezi Cetatea din Alba.  Mustește a istorie și nu ai cum să nu afirmi că e frumoasă. Un lucru mă liniștește: habar nu au cum se fac langoșii. Ce vând ei cu acest nume nu e nici pe departe originalul. Tot la noi e mai bun!

Zâmbesc. Trăiesc într-o țară frumoasă. E o încântare să o regăsesc astfel cu fiecare călătorie.

share
0

Regele care știe

Posted on

Regele care știe adevărul nu pleacă urechea la șoaptele supușilor. Nu decide în funcție de ce rostesc ei prin unghere tenebroase.

E mare și puternic și fără să-l fi lăudat zi de zi în sala tronului vreun rob. Și mai presus de orice, e rege și fără tron și fără coroană. E în natura lui noblețea. Demnitatea. Ne se frânge de vești de războaie, nu se descurajează sub zăngănitul armelor.

Regele știe că datoria lui nu e să fie popular, ci un conducător priceput. Regatul îl obligă să se depășească pe sine și cotidianul propriu. Strânge-n pumnii goi cenușa zilelor mici, se-mbărbătează de unul singur spre altele mai mari.

Nu e rege pentru sine, e pentru ceilalți. Acesta e rostul întregii sale existențe. Iar în poziția lui nu are cum fi decât singur.

Ce-l ajută să nu se dea bătut? Armata care-l urmează. Drumul pe care l-a deschis. Victoriile purtate.

Regele care știe aceste lucruri dăinuiește mai mult decât luptele. Crește mai puternic decât înfrângerile. Și pe acest rege îl poți lovi, dar nu birui, pentru că … ȘTIE!

Sursa foto, aici.

share
0

Dragostea nu e tot!

13 ani de când am promis că vom fi împreună la bine și la greu. Și mi-am ținut promisiunea, și a ținut-o și el. N-am superstiții, de aceea cred că 13 ani de căsătorie e o aniversare fericită. Nunta de dantelă, spun cei care au împărțit aniversările în fel și chip. Numească-se oricum, eu celebrez iubirea, drumul de până aici și pe cel ce va veni.

Știu acum, după 13 ani că există lucruri pe care nu le poți învăța din auzite, dar, trăindu-le zi de zi, ajungi să le știi fără să poți numi exact momentul în care le-ai deprins.

Am descoperit cu uimire că dragostea nu e tot; ea nu rezolvă în chip magic toate situațiile ce apar. Nu poate compensa alte minusuri și carențe. Poate pentru că, ființe imperfecte fiind, nu reușim să iubim în mod absolut, așa cum avem îndreptar în  1Corinteni 13.

Pe lângă dragostea sinceră contează extrem de mult caracterul. Contează fii tu o persoană potrivită! Dar prea des scăpăm din vedere acest aspect. Îl tratăm ca și cum ar fi un detaliu. Caracterul nu e ceva secundar; nu putem nici începe, nici construi o relație cu o persoană al cărei caracter e defectuos. Nu are sens să sperăm că dragostea va suplini tot ce îi lipsește. Sigur că fiecare caracter se modelează pe parcurs, și dacă iubești, caracterul tău, inițial colțuros, va semăna mai mult cu ce ar trebui să fii. Dar e o luptă a fiecărei persoane cu sine însuși, pentru a deveni mai bun, însă atunci când caracterul lipsește, lupta se duce împotriva celuilalt.

Pe lângă dragoste, contează și idealurile personale ale fiecăruia: ce știe să facă, unde dorește să ajungă, profesional vorbind. Prea mulți ucid dragostea cu cele mai urâte certuri posibile, cele despre bani, și lipsa lor. Sau pur și simplu doresc lucruri diametral opuse.

Știu acum că nu există familii perfecte, există însă familii fericite. Mi-amintesc de clipele adolescenței târzii când mi-am promis că a mea va fi perfectă. Mă uitam dezaprobator la cuplurile din jur și eram convinsă că noi nu!  Că nu ne vom certa, că ne vom sfătui mereu înainte de orice decizie, că nu ne vom plânge nici nu vom bombăni, că vom fi optimiști, iertători, că ne vom crește copiii cu infinită răbdare, așa, ca la carte. Și deși nu prea ne-am certat, nici prea negativiști nu am fost, am descoperit că perfecțiunea e departe de noi pe căi nebănuite inițial. Dar am fost fericiți, și fericirea a venit natural, în zilele bune, în cele grele, în sănătate sau boală, și în drumuri fără de perspectivă… Iar fericirea face mai mult decât perfecțiunea pe care o așteptasem. Prima ține de domeniul idealului, fericirea e ceea ce poți trăi zilnic, atunci când iubești cu înțelepciune! Pentru că, fără a fi tot, dragostea e punctul de plecare și fără de ea, nu suntem nimic.

Sursa foto, aici.

share
0

Săptămâna Mare

Posted on

Această săptămână e mai mult decât răstimpul de șapte zile, e mai mult decât tot ce s-a întâmplat în ea. Mai mult decât trădarea lui Petru, decât arginții dobândiți de Iuda. E mai mult decât biciurea și cununa de spini, mai mult decât fuga ucenicilor și decât singurătatea lui Hristos.

E săptămâna în care Divinitatea a fost mai aproape de pământ ca niciodată. Când Dumnezeu a dăruit tot, iar întunericul din miez de zi a acoperit durerea dragostei Sale. E săptămâna în care mai mult ca oricând ar trebui să ne gândim la El.

Să ne rupem timp de la curățenie și tradiții culinare și să medităm la tot ce este El, la ce a făcut pentru noi, la ce a lăsat, la ce drum a deschis. Să ne reamintim de crucea Sa, cuie, coroana de spini, Golgota și rugăciunea: Tată, iartă-i! 

Să ne apropiem de lumina care luminează întunericul și să luminăm și noi.

Sursa foto, aici.

share
0

Pertinența întrebării

Posted on

Nu te teme să întrebi! Să știi, e dreptul tău! Dacă te frământă un gând, verbalizează! Nu te lăsa măcinat de curiozități, nu plăsmui explicații bazate pe bruma de înțelegere pe care o ai. Păstrează-ți atenția îndreptată spre ce e important pentru tine. Caută răspunsuri și nu te mulțumi cu informația impersonală. Cercetează! Adevărul va sta în picioare. Nu va fi nici amenințat, nici ciuntit de curiozitățile tale.

Crede și nu cerceta e doar o vorbă a celor ce fie se temeau de întrebări, fie nu știau da răspunsuri. Credința ta se bazează pe dovezile primite în trecut. Și pe acestea le poți vedea și azi. Și revedea mâine. Și oricând vei avea nevoie de reasigurări.

Întrebările nu sunt rele, nici nu dau dovadă de rea-credință. Dacă izvorărăsc dintr-o inimă sinceră, sunt mai de apreciat decât nemulțumirea care tace-n haina ipocriziei.

Dar nu uita să le adresezi frumos. Pentru a fi pertinentă, orice întrebare trebuie rostită cu respect și-un strop de modestie. Că altfel seamănă a ceartă care nu are alt scop decât impunerea unui punct de vedere, sau a unei limitări asupra celorlalți.

Întreabă, caută, află! Trăiește autentic, fără mască! Dar mai ales, fii bun!

Sursa foto, aici.

share
0