Cum să NU tratezi un om răcit

Cum să NU tratezi un om răcit

De toate
Sau mai bine zis, 4 greșeli de evitat Nu îl certa! Poate nu îți vine să crezi, dar nu a intenționat să se îmbolnăvească. Și în mod cert suferă mai tare decât tine, așa că, reproșurile de genul vezi dacă nu porți căciulă sau trebuia să iei o geacă mai groasă, nu ajută. Nu contează nici cum a reușit, nici de la cine a luat. Și cu siguranță, muștruluiala ta, oricât de bine intenționată ar fi, nu e de folos. Nu îi oferi tratamente. Nici remedii, de nici un fel, decât dacă îți solicită acest lucru. Cu precădere leacurile băbești, care funcționează în unele cazuri, nu pot fi date drept soluții magice. Ceaiul, mierea și lămâia, și tot ce mai poate fi folosit pe deasupra, îi sunt cunoscute și lui. E pur și simplu…
Read More
Timpul nu rezolvă nimic!

Timpul nu rezolvă nimic!

De toate
-  Mai dă-mi te rog cinci minute! îmi cere dimineața copilul cel mic, necăjit de ora de trezire. Și pe acelea le simte ca fiind cele mai odihnitoare din întregul somn, că are cumva impresia că le-a furat nopții. Ne uităm la ceas deseori pe parcursul zilei, uneori credem că ne descurcăm bine, alteori ne întristăm că suntem în contratimp. Și atunci, fie căutăm să-l îmblânzim, fie îl sfidăm ignorându-i ritmul. Dincolo de confruntarea zilnică cu el, îi lăsăm uneori teme de casă. Îl lăsăm pe el să ne rezolve problemele care suntem prea lași să le înfruntăm singuri. Așteptăm să treacă, să ne aducă vindecare pentru unele răni, sau pur și simplu îl punem între noi și ceilalți, ca scut și distanță până se vor maturiza fie ei, fie…
Read More
Ruine la capăt de zi

Ruine la capăt de zi

De toate
Ca o bătălie ni-s câteodată zilele. O luptă crâncenă în care dăm tot, și o idee mai mult, pentru a ieși cu fruntea sus. Ne-avântăm prin zile cu determinare, sau, alteori, cu teamă. Și-apoi ne confruntăm agende, proiecte, ore limită, facem planuri și strategii. Ne grăbim. Ne luptăm. Întâi cu programele ocupate, apoi cu noi înșine, cu limitări și provocări, dar mai luptăm și cu modul în care ne văd alții. Sigur că știm că ultimul inamic e de nebiruit, dar nu ne putem abține. Poate măcar cu o impresie să câștigăm în confruntarea cu percepția despre noi. La capăt de zi, biruitori sau învinși, oricum am fi, înregistrăm pagube. Lăsăm în urmă ruine. Goluri pe care nu am reușit nici azi să le acoperim. Poate de-am fi încercat mai…
Read More
Romantism comercial

Romantism comercial

De toate
S-a sfârșit agitația cadourilor, trandafirilor roșii, ursuleților de pluș și mesajelor, uneori destul de kitchoase, de acest sezon. Pentru zece zile cel puțin. Azi e liniște și pe social media și prin locurile unde mai ieri se promova iubirea la promoție. Chiar așa: prea mulți trandafiri și prea puțină iubire! Prea multe obiecte și prea puține vorbe. Prea sărace, și ele deși uneori și vorbele sunt cam multe puse în balanță cu faptele. Dincolo de prețul concret al acestor zile, iubirea e neprețuită. Rară și atât de săracă încât nu greșesc spunând că trebuie să ne deprindem iar cu arta ei. E nevoie să-nvățăm a iubi: cu sinceritate, credincioșie, dăruire și discreție. Să iubim în fiecare zi și să arătăm acest lucru prin vorbele și faptele noastre. Trebuie să-nvățăm să…
Read More
Vorbe de bine

Vorbe de bine

De toate
Vise. Dorințe. Planuri și urări. În general se urează La mulți ani și Un an fericit. Se mai fac aceste urări; încă puțin măcar. Anul își va intra curând deplin în drepturi, și apoi schimbări peste schimbări. Sau să fim onești și să le spunem planuri peste planuri. Sclipirea recentă a apus. S-a stins scânteia ce licărea. Era parcă mai frumos orașul împodobit cu sclipiri de lumină. Lumina e mereu mai frumoasă. Gustăm și din realitate. Unii dezamăgesc, pe alții-i dezamăgim noi. Încă de la început. Așa e viața! Cu de toate fără noimă parcă. Se cere pășit cu grijă. Să avem grijă însă la idealurile pe care le urmărim. Să nu fie himere. Să avem grijă la oamenii pe care îi ascultăm. Nu toți care vorbesc au și ceva de spus. (Asta…
Read More
Dimineața școlarului

Dimineața școlarului

De toate
Larma străzii îl făcea pe micul școlar să se simtă pierdut. Nu era nici măcar ora 8 dimineața, și tot orașul era grăbit: mașini claxonau, treceau pe portocaliu și încercau să bată ceasul și s-ajungă la destinație mai devreme. Pe treceri, pietonii se grăbeau la fel de tare. Semestrul al II-lea începea și pentru el. Primul lui semestru II. În curând nu vor mai fi atât de multe premiere la școală. Oricum, sărise peste clasa pregătitoare, mai fentase cu un an lungul șir de teme de casă și performanțe superficiale notate prin calificative lipsite de obiectivitate. Cine poate evalua emoțiile? Și nu era vorba că nu îi plăcea școala, ba dimpotrivă! Doar că totul era serios, iar el nu se săturase să se joace. La școală joaca e serioasă și…
Read More
În final

În final

De toate
În final contează ce ai reușit să fii mai degrabă decât ce ai reușit să ai - atunci de ce alergăm să agonisim și lucruri și amintiri? Caracterul e cel mai de preț, e ceea ce contează cu adevărat. E singurul bun pe care odată dobândit nu îl mai putem pierde. Contează mai mult cât ai dăruit, nu cât ai primit. -Ce paradox! A dărui din ce e al tău, din ce ți se cuvine de fapt și de drept te face mai bogat decât a strânge cu dinții de lucruri, decât a căuta să le protejăm de ceilalți. Comori unde le mănâncă moliile și rugina... Vorbele cu care ai zidit sunt mai de preț decât cele spuse doar așa, de dragul conversației. - Biblicul dat de socoteală pentru orice cuvânt…
Read More
Respiro de după sărbători

Respiro de după sărbători

De toate
Nu știu câte feluri de a sărbători Crăciunul sunt exact, unele articole le numără, alți bloggeri le cataloghează exhaustiv... după părerea mea sărbătorești autentic sau nu. Punct. Adevărul e că ne cramponăm des în prea multe pregătiri și rămânem cu surogate de sărbătoare. Dar nu despre asta vreau să scriu. Crăciunul a trecut și anul acesta, și liniștea s-a așternut peste toată forfota de atunci. Ceva similar cu Betleemul. Doar că, deși se povestește de Crăciun istoria magilor, aceștia au ajuns ceva mai târziu la Copil. Nu se mai afla în iesle, ci în casă. Asta-mi spune mie că, oamenii înțelepți îl caută și când feeria și sclipirea s-au stins. Chiar și atunci când Colindul răsună doar în amintirea unora sau altora (păstorilor de pe câmpia Betleemului, spre exemplu), există o…
Read More
Prototipul elevului mincinos

Prototipul elevului mincinos

De toate, Școală
"- Doamna, eu nu mi-am putut face fişa de autor că nu am carte de Alecsandri acasă să iau din prefaţă, nu am nici Dicţionarul scriitorilor, şi la mine pe Wikipedia nu apare Vasile Alecsandri!" Ei? Ce scuză elaborată, nu? Provine de la acelaşi elev de clasa a V-a care îşi uită sistematic acasă caietul cu tema, confundă cărţile între ele, are musafiri până târziu şi astfel, bietul, nu poate nici scrie, nici învăţa. Şi ţi le spune pe toate cu o încredinţare teribilă, cu nişte ochi mari negri, gata să izvorască-n şiroi de lacrimi de nu îl crezi. Acasă spune altceva: nu are nici teme, nici de învăţat, nu a făcut nimic la oră, iar nota rea e fie din cauza colegilor, fie că are profa (sic!) pică pe…
Read More
Gânduri româneşti

Gânduri româneşti

De toate
A rămas patriotismul ca o sechelă pe multe suflete, o moştenire de care ne-am dezis ani la rând, după ce ni se impusese cu fast şi cântece patriotice. Nu e vorba că nu ne-am iubi ţara, nici că ne este (întotdeauna) ruşine să fim români. E ideea că lucrurile impuse rar se pliază pe structurile noastre interioare, şi, mult mai rar devin autentice. Nu mai răsună la fel ca-n copilăria (mea) refrene patriotice prin curţi şcolare, elevii de azi nu mai cunosc pe dinafară versurile Treceţi batalioane române Carpaţii, nici măcar ale imnului naţional, după cum pot constata cu stupoare la fiece început de an şcolar. Suntem, din această cauză lipsiţi de patriotism? Sau dacă ne împânzim paginile de reţele sociale cu simboluri româneşti suntem autentici? Suntem români, şi gândim româneşte.…
Read More