Ce-a mai spus Raissa

–  Știi ce trebuie să faci cu un om trist? Să-l îmbrățișezi și să îl pupi. Așa supărarea trece foarte repede, zboară! Dacă îl lași să-i treacă singură, atunci durează mult, că supărarea trece tiptil-tiptil.

– despre stele:  Oare nu se simt înghesuite de cer?

– la bucurie: Parcă îmi dansează inimioara!

– când nu e acasă surioara ei:  Când vine? Fără ea e ca și cum mi-ar lipsi o mână sau un picior.

– după o ”discuție” contradictorie cu tata, printre lacrimi și suspine: Știi cât de tare m-ai supărat? Mă simt ca și când aș fi căzut cu fața într-o farfurie cu piure de cartofi și nu mai pot deschide ochii!

– despre împăturarea pijamalelor în zori: Asta îmi pare o pierdere de vreme. Diseară iar mă îmbrac cu ele. Scenariu dintr-o dimineață de sâmbătă: – Împătură-ți pijamalele! (ea continuă nestingherită construcția unei case – acum vrea să fie arhitect). Peste vreo cinci minute: – Rai, pijamalele te rog! (ea, nimic) Trecând prin camera ei, și-a treia oară :- Te-am rugat să îți împături pijamalele. Ea, fără a ridica privirea: – Ce trebuie să facă omul pentru un strop de liniște în casa asta?!

– după  anunțarea unei eventuale pedepse dacă nu ascultă: Atunci  ar fi ca și când aș rămâne singură în pădure și ar veni lupul.

– cât despre iarnă:  Zăpada îmi place foarte mult, numai că e prea rece. Dacă stau prea mult afară o să îngheț și mă voi dezgheța abia la primăvară.

– la săniuș: Lasă-mă să cobor singură pârtia apoi hai să mă ajuți cu sania când urc!

– la unele desene: Vine un părinte de-al meu cu mine?

Comments

comments