Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Dimineața școlarului

Posted on

Larma străzii îl făcea pe micul școlar să se simtă pierdut. Nu era nici măcar ora 8 dimineața, și tot orașul era grăbit: mașini claxonau, treceau pe portocaliu și încercau să bată ceasul și s-ajungă la destinație mai devreme. Pe treceri, pietonii se grăbeau la fel de tare.

Semestrul al II-lea începea și pentru el. Primul lui semestru II. În curând nu vor mai fi atât de multe premiere la școală. Oricum, sărise peste clasa pregătitoare, mai fentase cu un an lungul șir de teme de casă și performanțe superficiale notate prin calificative lipsite de obiectivitate. Cine poate evalua emoțiile? Și nu era vorba că nu îi plăcea școala, ba dimpotrivă! Doar că totul era serios, iar el nu se săturase să se joace. La școală joaca e serioasă și ea. Cu reguli stricte…

Se-ndrepta spre școală în dimineața albastră ca o noapte copleșită de venirea nechemată a zorilor.

–  Să fii cuminte! Și atent! Și să nu vorbești fără să ridici mâna! Să nu te cerți cu Ionuț, să nu uiți să te speli pe mâini! …

Asta era vocea mamei când ieșise in casă. Îl lăsa să meargă singur deoarece școala era la doar 5 minute de casa lui. Și așa cu promisiuni solemne că va fi atent, nu va vorbi cu străinii, va merge drept la școală…

În mintea lui încolțea o idee. Școala ar trebui să arate diferit. Când va fi mare va propune el multe schimbări. Întâi doamna să zâmbească mai mult. Și așa pentru copii e greu să stea în bancă, să vorbească doar când li se permite. Sigur! Doamna trebuie să zâmbească. Apoi, să nu țipe… Of, cât de frică i-e când doamna ridică vocea, chiar dacă pe Ionuț – care mereu face câte-o boacănă, ca pe stradă! Și în plus, el nu vrea să greșească. Încearcă doar să îi facă pe colegi să râdă.

Deja mergea mai vesel, nu mai remarca vacarmul șoselei. Îl despărțea de aceasta un trotuar lat și puțin spațiu cândva verde, acum stigmatizat de iarna geroasă.

Cum de nu s-au gândit oamenii mari să dea asemenea legi? Se mira în mintea lui copilul. Și apoi adăugă alte modificări: sunetul clopoțelului să fie mai prietenos, copiii să aibă pauze mai dese și mai lungi, să aibă voie să ducă și jucării cu ei, sau de ce nu, animalele preferate de acasă. Adică doar cei ce vor. Câinele lui rămânea supărat în fiecare zi când el pleca. Și apoi, nu mușca pe nimeni. L-ar putea duce, mai ales că unii colegi stau la bloc și văd animale doar la zoo. Și colegii să fie veseli la școală. Asta ar trebui să fie lege. Să nu se joace jocuri urâte cum e cel de-a vampirii din cauza căruia stă în clasă și în pauza mare. A încercat și el să se joace o singură dată, dar i-a fost așa de frică încât a visat urât noaptea.

Dar a și ajuns. Deja sună? Urât se mai aude! Ce bine că va schimba el asta! Intră alergând în curte, cu zâmbetul că pentru alți copii sunetul de clopoțel va fi o problemă rezolvată. Ajuns în clasă doamna îi zâmbește și ea. Pe semne că s-a molipsit e planurile lui. Intimidat, dar fericit se așează în bancă. Poate va fi o zi bună la școală.

Sursa foto, aici.

 

Comments

comments

share
0

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *