Ce-a fost vechi, a trecut. Cum?! Fiecare știe în dreptul lui câtă agitație sau câtă liniște, muncă sau odihnă, planificare sau așteptare, extremele unor atitudini, l-au reprezentat la trecerea dintre ani. În dreptul meu a fost diferit de așteptări, și totuși bine!

Dar anul 2011, a început, așa că-mi șterg somnul de pe gene (cu nițică apă rece, vorba fiică-mi) și încerc să nu uit ce am scris anul trecut în plic (planuri realizabile, pe care le voi evalua în același anturaj peste 365 de zile).

Îmi plac lucrurile noi! E așa un miros aparte atunci când deschizi pentru prima oară o carte, când încalți întâia dată o pereche de pantofi sau când începi chiar tu să netezești pârtia pentru săniuș. Dar nimeni nu  poate contrazice afirmația că deseori ai nevoie de timp de acomodare, să-ți însușești noul, să se mai lase pantofii, să alunece mai ușor sania. Acomodarea cere timp, iar de această dată ”noul” e chiar unitatea de măsură a timpului! Indiferent ce lucruri notabile sau obișnuite am lăsat în 2010, e timpul să mergem mai departe. Fiecare știe cum: continuând lucrurile bune ale lui 2010, luptând să ”promovăm vechi restanțe” sau pornind temerar spre alte țeluri la fel de noi precum e anul.

Important e să nu risipim nimic, să valorificăm fiecare circumstanță. Și să nu uităm să fim fericiți și autentici. Da, recunosc! Sună a clișeu! Așa e cu fiecare urare. Ce bine că sinceritatea transcede cuvintele și ce bine că este UNUL mereu la fel, fără a fi vreodată clișeu nici El, nici iubirea Lui imensă. Stați-I aproape în 2011 și noul an va fi bun.

La mulți ani!

Comments

comments