Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Nu există ”Nu îmi place să citesc”!

Nu există nu citesc pentru că nu îmi place, la fel cum nu există nu mănânc pentru că nu îmi place să mănânc. Lectura este și ea o hrană, a minții, nu-i așa? Și cu toate acestea, sunt persoane care consideră lipsa ei o normalitate. Când să mai citesc? Abia am timp să mai văd și eu o știre. Sau, a trecut vremea cititului, acum ne ocupăm de lucruri serioase. Ori, lasă pe alții să se ocupe cu cărțile. Fiecare cu meseria lui. Și apoi, spre surprinderea mea, aceleași persoane se plâng de cei mici că nu ar citi o carte în ruptul capului. Dar, se consolează repede: au destule teme și așa.

Nu există nu îmi place să citesc. Poate nu ai găsit încă stilul literar care te prinde, poate nu ai acordat suficient timp cărții, sau, poate nu ai făcut o pauză de tehnologie. Chiar așa: dacă cineva vrea să înceapă a citi, trebuie să fie gata să limiteze jocul pe calculator, urmărirea excesivă a serialelor, și alte modalități de relaxare în fața monitorului. Să fie gata să iasă din virtual pentru a intra în imaginar. Diferența o vom observa de fiecare dată la final: dacă după o oră în fața calculatorului vom putea decreta că am pierdut timpul, o oră în lumea literelor ne va face să fim mai câștigați.

Dacă pentru hrana fizică se duc zeci de campanii de informare, de echilibrare a regimului de viață, cred că ar trebui și cititul să beneficieze de câte-un imbold. Și nu doar din partea mass-media, e benefic și așa, dar e nevoie de mai mult. Cred că disciplina de a citi se formează din copilărie și e mult ajutată de exemplul părinților. Sunt cercetări care au demonstrat că acei copii cărora părinții le citesc povești când sunt mici, au șanse mai mari să devină la rândul lor cititori. Poate dacă părintele ar conștientiza cât de necesare dezvoltării intelectuale sunt lecturile, nu ar abandona așa de ușor lupta pentru a citi. La fel cum nu abandonează nici lupta pentru o alimentație sănătoasă.

Într-un context în care nu mai avem timp de nimic, ce ne face să luăm o carte în mână? Poate conștiența faptului că dacă nu o facem, rămânem la același nivel intelectual, poate ca dorință de relaxare sau din nevoia de a fi capabil să purtăm o discuție în cercul de prieteni. Oricum ar fi, identificați stilul ce vi se potrivește și citiți! Citiți și dacă e un act de autoimpunere la început, dacă altfel nu e chip. Împărtășiți cu alții lucrurile descoperite pe făgașul cărților, și împrumutați cărțile preferate și prietenilor. În acest domeniu, nu e loc de nu îmi place!

Comments

comments

share
0
1 Response
  • beni
    06 . 11 . 2014

    din seria ” frustrati acumulate de la scoala ” :).

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *