O piesa romantica

 Ascult de vre-o doua zile piesa lui Stefan Banica jr “Tu si eu” si visez…visez cu ochii deschisi. Si visez cu sentiment. Visez, pentru ca “tu” al meu e cam departe, si “eu” ramasa pe-aici fara el intre strainele locuri demult cunoscute, nu sunt trista ci doar … romantica! Si-mi place cand gasesc cate-o melodie a carei versuri sa imi surprinda sufletul, si sa il cante. Imi plac melodiile fara dramatism, melodiile care te imbie la dans, la vise… Imi plac melodiile care spun ceva, si nu oricum care o spun inteligent. Imi plac metaforele ratacite prin versuri, imi place romantismul… Imi place mult piesa asta! Da asa o senzatie de stabilitate, o dedicare in iubire, pana la final. Si imi par destul de rare piesele astea “de nunti” cum le zicea o prietena, de dedicat sotului cum le zic eu. Se zice ca oamenii fericiti nu mai creeaza la fel. Are logica afirmatia, dar… de ce ?! Cu atat mai bine, deci, cand intalnesc cate-o piesa de-asta!

Stiu! Sunt visatoare dar am si contextul necesar si “material didactic” pentru asta. Dar la o adica, ce am fi fara de vise?!

Comments

comments