Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Oameni coloraţi

Dacă am avea ochelari speciali, cam ca şi cei făcuţi pentru a vedea eclipsa, şi ne-am uita astfel la ceilalţi am observa că nimeni nu e nici incolor nici monocrom. Suntem pictaţi în mii de culori, unele mai pronunţate şi în proporţie mai mare, altele mai slabe şi doar pe ici pe colo.

Am vedea apoi că fiecare avem în mână o cutie de vopsea, o culoare definitorie a personalităţii noastre, şi de câteori intrăm în contact cu alte persoane, lasăm o mică urmă a tonului ce-l reprezentăm. Cei mai multi nici nu stiu ca pictează în alţii o poveste şi că uneori deşi ei doar în glumă îşi potenţează culoarea spre o extremă sau alta, ceea ce imprimă în prietenii lor rămâne aşa, la maxim. Sunt uimiţi apoi cum de apropiaţii lor ajung să trăiscă la extrema pe care ei au luat-o doar în joacă, doar uneori.

Nimeni nu trece prin timp fără să lase o dâră de influenţă, cât de mică asupra celorlalţi. Şi la fel, nimeni nu reuşeşte să îşi păstreze intactă culoarea pimordială. Cei mai puternici îşi menţin la vedere tonul, iar toate celelalte sunt în mod vădit doar nfluenţe. Alţii însă sunt doar o înregistrarea a întregii palete de culori ce s-a perindat în jurul lor. Ca să le desluşeşti felul, trebuie să te uiţi atent la cutia din mână.

Dacă am vedea viaţa prin aceşti ochelari, cred că am fi mai responsabili de alegerile mărunte, de glumele şi modul de abordare a lucrurilor serioase. Nu se poate altfel: colorăm în jur şi primim din culoarea celorlalţi. Ideea e să nu lăsăm să se piardă culoarea noastră iniţială în curcubeul ce trece pe lângă noi. Şi… să fim atenţi ce culoare răspândim!

Comments

comments

share
0
4 Responses
  • narcisa
    14 . 08 . 2008

    faina idee! Ce bine ar fi sa-mi amintesc uneori ca tin in mana o cutie cu vopsea cu tonuri poate mai placute decat cele pe care le-am adunat de-alungul zilei… sa-mi amintesc ca daca nu-mi place ce culori vad in jurul meu, pot sa folosesc vopseaua pe care o tin in mana, mai mult…:)

  • Chrina
    15 . 08 . 2008

    … uite ce bine ai punctat!!! Foarte corect ai spus, sa ne folosim mai des vopseaua din mana, sa raspandim mai mult, sa dam mai mult… Mersi de completare Narcisa 🙂

  • Camix
    19 . 08 . 2008

    Ce interesant ai scris articolul ăsta în atâtea culori. 🙂 E grăitor şi ca primă privire asupra lui.

    Cred că Pleşu spunea că uneori trecem prin viaţă ca prin apă; nu lăsăm urme.
    Acum depinde şi cel fel de urme lăsăm, de care culoare. Dar este important şi să vrem să lăsăm ceva util în urma noastră.

    Nimeni nu îşi păstrează culoarea iniţială, aşa e. Uneori aceasta e de bine, alteori foarte tragic. Eu zic că e bine că nu stagnează lucrurile, pentru că stagnarea înseamnă – în cadrul unui proces de creştere şi trece a timpului – regres. Dar nu spun că orice modificare ar însemna progres. Progresul e atunci când Dumnezeu face minuni într-o fiinţă.

  • chrina
    20 . 08 . 2008

    Poate că Pleşu se referea la urmele ce le-ar vrea oamenii să le lase, mari, înscrise pe caterale până la cer. Dacă ar avea dreptate 100% am scăpa de “povara exemplului personal”…
    Ai dreptate cu stagnarea.Sami Mitra spunea că dacă împingi o căruţă la deal în sus nu te poţi opri să îţi sufleci mânecile. Dă peste tine. 🙂
    Definiţia progresului mi se pare tare inspirată… o trec(cu permisiunea ta) pe lista de ziceri pe care le mai citez !

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *