Și nici măcar nu era luni.

Și nici măcar nu era luni.

Life
De vreo trei zile am o febră musculară, cum nu am mai avut din liceu. Da, da, m-am apucat de sală. Voi scrie ocazional despre acest lucru în rubrica de ”Un stil de viață” pentru că am găsit că acest gen de experiență poate fi de folos și altora. Eram la o cafea cu două prietene vechi într-o miercuri seara, și din vorbă-n vorbă, am sugerat uneia, al cărei program de lucru e mai atipic, să mergem la sală. Ce-ți veni? a fost reacția ei. Chiar așa, ce-mi veni? Mă lamentam într-o zi în fața oglinzii cu privire la niște haine preferate, păstrate în dulap deși nu-mi  mai veneau de ceva vreme. Auzindu-mă iar, Raissa, fiica mea cea mare: - Mami, eu nu cred că ai dreptate, dar dacă tu așa…
Read More
Zilele acestea, numai de bine!

Zilele acestea, numai de bine!

De toate
Ah, nu, nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva special, ci, pentru că în ciuda ploii, reușesc să găsesc ceva special în tot ce se întâmplă. Așa sunt zilele acestea: o sărbătoare prelungită, un timp liniștit, o vacanță cu litere și cărți, cu familia, cu puțină mișcare, ei bine, puțin mai multă, dar despre asta în alt articol. Am găsit că liniștea sufletului începe din rațiune. Trebuie să vrei să nu te mai afecteze tot ce se întâmplă. Dar cum să vreau, când nu pot? mă întreba fiica mea cea mare în urma unei discuții pe o temă similară. Și sigur că soluția nu e să fii fals, să pretinzi ceva ce nu există. Lucrurile se schimbă din mintea ta. Când nu mai cauți explicații fiecărei fapte, nici compensări, când înțelegi că…
Read More
Nu doar cu mintea!

Nu doar cu mintea!

De toate
Sunt sărbători pe care mintea nu le poate pătrunde, oricât de tare s-ar strădui. Sunt clipe în care sufletul trebuie să respire a sărbătoare, altfel, sunt doar vorbe, doar fapte, evenimente petrecute cândva, mai mult sau mai puțin relevante. Sărbătoarea Paștelui trece dincolo de rațional: îngenunchiază în uimire pe cel care se apropie, copleșește cu recunoștință pe cel care înțelege. Vedeți, aici e problema: gândim, dar nu mai înțelegem cu adevărat, și astfel, poate trece pe lângă noi și-n acest an Sărbătoarea. Căci, atunci când înțelegem ce s-a întâmplat de fapt în Ghetsmani, pe Via Dolorosa sau la Golgota, vom fi pregătiți pentru Duminica Învierii. Atunci când știm că vina era pe de-a-ntregul a noastră, strigătul ultim al lui Hristos vibrează adânc în sufletul nostru. Rațiune, nu simțire, îmi vor…
Read More
”Datele problemei”

”Datele problemei”

De toate
Fiica mea mai mare iubește matematica. Rezolvă cu pasiune problemele obligatorii, pe cele suplimentare, și nu o aud plângându-se când vine vorba de cifre. Deseori însă, își ia un timp aparte să rescrie pentru a înțelege datele problemei. E mometul premergător soluționării. Nicio problemă nu se poate rezolva, matematic vorbind, dacă nu se cunosc și înțeleg datele ei. Dar, simpla cunoaștere a acestora nu rezolvă de la sine nimic. Tot elevul e cel ce trebuie să calculeze, să gândească, să găsească soluții. Avem probleme fel de fel în fiecare zi, și ne raportăm la ele cum după posibilități. Putem să le ocolim, să le ignorăm, dar ele vor fi tot acolo. Doar soluționându-le le putem depăși. Și pentru aceasta e nevoie să înțelegem exact situația. Avem nevoie înțelegerea datelor. Dar, simpla…
Read More
Și eu ce fac cu ”data” asta?!

Și eu ce fac cu ”data” asta?!

De toate, Școală
Ora de dirigenție, clasa a V-a. Mulți băieți, unul mai năstrușnic decât altul. Preocuparea de bază? Joaca. Cu de toate: am avut etapa cub rubic, platsilină, acum kendama. Discutăm și despre note. Le spun, le trec în carnete, când ajung la ultimul venit. Un mititel cu ochi mari și negri, față curioasă și sprâncene încruntate a neîncredere, poposit la noi în clasă în vacanța de iarnă. Îi spun: -Vezi că ai o dată în catalog la limba germană. El, nedumerit, intrigat, gesticulând: - O dată??? De ce mi-a dat, dată? Ce am  făcut să merit asta?! Eu i-am spus că am făcut dincolo franceză. A zis să stau liniștit. ... Și am stat eu liniștit. Și ea, ce-a făcut?! Mi-a dat dată... Măcar să-mi fi spus... Apoi, către mine disperat,…
Read More
Te rog, taci!

Te rog, taci!

De toate
Nu toți cei ce vorbesc au ceva de spus. De pe platforma lui, fiecare se crede orator. De la postări, butoanele de share pe social media, diferite de contexte cu/ fără microfon, ți-e dat să auzi/vezi tot felul de grozăvii. Unele de conținut, altele de exprimare, ori, prea des de ambele. Nu ar trebui toți să aibă răgaz să spună ce cred. Simplu, unii nu știu nici ei ce li se întâmplă. Trăiesc în frustrarea neînțelesului și caută să-și explice lor ce nu e bine. Sigur că vor găsi vinovați! Pe alții! Cu cât mai supărați devin, cu atât crește vina bieților pe seama cărora iși varsă năduful. Răii! Cum sabotează ei bunele intenții ale veșnic neînțeleșilor, bine intenționați care au mereu nevoie de scuze... Unii nu ar trebui să…
Read More
Oamenii pe care îi întâlnești

Oamenii pe care îi întâlnești

De toate
În mod cert puțini dintre oamenii pe care ne e dat să îi întâlnim mai știu desena la fel de frumos precum copiii. Oare când uităm? Învățând alte responsabilități? Deprinzând arta de a disimula? Și de cine ne tot ascundem? De oamenii pe care-i ținem la distanță pentru a nu ne răni la plecare? Sau pentru a pune un scut nevăzut între noi și capacitatea lor limitată de a ne percepe? Mi-a fost dat în ultimele zile să cunosc oameni, care mi-au stârnit aceste gânduri. Pe unii, din alte culturi, i-am întâlnit pentru prima dată la acea activitate (un proiect Erasmus, la care sunt onorată să fiu parte) în vreme ce pe alții îi știam de ceva vreme, și am ajuns astfel să îi recunosc. Oamenii sunt frumoși, și ascund…
Read More
Protestele din stradă și reacția mea

Protestele din stradă și reacția mea

De toate
Sunt impresionată: mi se pare teribil să fie așa de mulți oameni care cred ca mine, care simt ca mine. Mă bucur să văd că de data aceasta ciobănașul moldovean nu mai dictează teribilul testament mioarei. Că nu mai e bine așa de rău cum e, că avem curaj și că acționăm. Nu, nu ura ne alimentează și nici vreo dorință egoistă. Oamenii nu cer bani mai mulți, vor libertate, normalitate. Se caută cinstea în stradă. Se scandează împotriva abuzului și corupției, e de-ajuns! Oamenii din stradă nu mai vor să existe scurtături! Sunt copleșită: mi se pare extraordinar cum rămâne în urma protestelor. Cât de frumos! Zilele trecute am urmărit într-un reportaj cum un tânăr, mai pletos, venise special pentru a face curățenie. Nu apucase să ajungă la proteste. Și după acest gest,…
Read More
Protestele din stradă, și reacțiile copiilor mei

Protestele din stradă, și reacțiile copiilor mei

De toate
- Mami, de ce sunt așa de mulți oameni? De ce sunt nemulțumiți? Fiica mea de 12 ani are întrebări văzând protestele din stradă de miercuri. Îmi caut cu atenție cuvintele încercând să-i explic. Anul trecut, clasa a V-a fiind, a-ntâlnit pentru prima dată fenomenul copiatului la școală, iar ea, deși e un copil ambițios, de 10, a ales să nu se inspire din caiet preferând să ia o notă mai mică. Nu apucasem s-o previn, așa că am fost tare mândră de ea. Mai ales ulterior, pe parcursul semestrului, când în loc să se bazeze pe calea cea simplă, stătea ore întregi să învețe să ia 10 la materia respectivă, la fel ca alții care doar transcriau din caiet. Cea mică țopăia bucuroasă la vestea că a-ncheiat cu FB…
Read More
31 de zile: o lună e cât un an întreg

31 de zile: o lună e cât un an întreg

De toate
N-ai unde să te ascunzi de timp: el trece oricum. În urma lui nu rămâne însă orice: rămân consecințele alegerilor făcute. Și ele rămân indiferent de vreme. Ianuarie a fost rece. Mai friguros decât mi-amintesc că ar putea fi. Astfel ar fi putut îngheța orice sentimentalisme care ar face unele drumuri greu de străbătut. Știați că multe piedici ar putea fi depășite mai ușor dacă nu am fi așa de legați unii de alții? De nevoia de aprobare a lor? Oricum, a trecut deja o lună din noul an. Repede... Rece... Clar ca albul zăpezii. Suntem tot noi, cu bagaje cu tot: cu gânduri, planuri și așteptări. Putem fi însă oameni care refuză să rămână înghețați de frig sau teamă.  Care nu alerg drumul cel mai simplu, sau cel mai…
Read More