Fără pelerină

Fără pelerină

cotidiene
Opinia publică este descumpănită. Se pare că Superman ar fi fost văzut dezbrăcându-şi pelerina, sfârtecând-o în mii de bucăţi şi aruncând-o într-un tomberon. Un trecător a încercat să îl oprească, dar parcă i s-ar fi putut împotrivi?! Un altul a vrut să o adune, bucată cu bucată, pentru a reclădi pelerina ori personajul care a dat mitul. Fie şi doar un surogat, nu-şi putea închipui viaţa citadină fără un superman. Zadarnic. Totul s-a sfârşit. De azi superman nu mai există, se spune la buletinele de ştiri, ca ultim anunţ la capătul unei întregi istorii. Gata cu fotografiile din ziare, gata cu extraordinarul din poveştile de a doua zi. Era şi timplul ca viaţa să redevină normală. Cei ce îl regretă au acum oportunitatea să devină mici eroi, în micile lor…
Read More

EGOismul altora, al nostru…

Băgări de seamă
Nu se spune aşa direct, dar se înţelege repede. După nici 5 minute în care interlocutorul a transformat bunătate de dialog în monolog la persoana I. Egoiştii... sunt peste tot. Îi văd cu stupefacţie uneori purtând chipuri ale oamenilor care ştiau vorbi şi despre alţii. Odinioară. Dar ceva s-a schimbat. Cândva, cumva au ajuns centrul universului. Şi trebuie să ne convingă pe toţi.  Ne caută, ne povestec de cât de buni sunt ei (pentru a-i aproba), sau cât de slabi (pentru a-i contrazice). Să-i invidiem, să-i compătimim, să-i încurajăm, să-i lăudăm sau  să ne mirăm pur şi simplu... De bine, de rău, nu contează! Despre ei să se vorbească doar. Unii sunt egoişti ca stare de fapt, alţii aşa manifestă convalescenţa unei crize mai mari, şi deci le trece. Mie nu-mi plac !Mă…
Read More

e campanie… electorala

cotidiene
 Eu votez! Sigur votez! Cu cine nu va zic, da o sa vedeti voi ca acela iese :) Sincer ma dezamageste campania asta electorala. Prea putine promisiuni pentru noi, prea multa contra-campanie. Acuma nu ca as crede in "caii verzi pe peretzi" promisi de ei, dar macar odata la patru ani sa se gandeasca si la noi.  Sa faca un efort, sa se spuna ce trebuie schimbat si cum s-ar intampla asta, dar nu! Ei fac afise contracandidatilor. Cata generozitate, pe gratis, va dati seama?! Cred ca studiaza atenti fluturasele celorlalti si apoi apar tot felul de declaratii in presa (multumesc Adela ca ma tii la curent). Ce-ar trebui sa faca viitorul primar ?! De la parcari, la functionari, la industrie, impozite, echipa de fotbal in liga I.... ehe! Si Mos Craciun nici nu…
Read More

2.

De toate
(doua "ele" la taifas, dintre care una-s eu :P) eu - Deja e plecat de o saptamna sotul meu. ea - Si, cum e? Ti-e dor de el? eu - .......
Read More

Umbra ta versus tu

Băgări de seamă
Daca nu ar rasari soarele poate am fi  doar nişte umbre incapabile de a ne evidenţia trăsăturile. Nici atât! Umbrele depind ca existenţă de lumină.Totul ar fi negru, fara proiectii colorate în haine sau priviri. Chiar, de ce ne imbujorăm uneori?  Pentru a ne trăda emoţii? Ne suntem propriii trădători? Oh, da! Nimeni nu ne poate trăda vreodată mai cumplit decât o facem noi înşine, dar nu despre această poveste vreau să povestesc, nu acum. Cel mai naturali suntem sub acoperirea serii, cand machiajul e luat jos, când oboseala împiedică ultima mască să mai joace vre-un rol. Umbrele diferă între ele doar în dimensiuni. Nu sunt alte criterii. Lacrimile nu se văd, nici zâmbetul. Umbrele sunt ca nişte conversaţii pe mess, ţi le închipui după plac. Şi nu sunt deloc…
Read More

Vorbe despre liniste!

Chestiuni personale
Trăiesc între îngrijoraţi. Majoritatea celor ce mă înconjoară sunt stresaţi, nemulţumiţi, agitaţi, dornici de răspunsuri sigure, de garanţii. De la marimea pensiei, la aflarea jumătăţii, de la hainele pe care le ai sau nu în dulap, la vacanţa planificată, de la ce planuri simple de viitor, la cum să îţi ceri iertare, se găsesc motive să fii îngrijorat. Nu ni se dau niciodată toate datele problemei, nici toate răspunsurile la întrebări. "Nu te îngrijora! Va fi bine!"  mi se pune deseori, spun la rândul meu altora deseori. De parcă cineva poate să nu se îngrijoreze aşa doar din simpla alegere. Dacă nesiguranţă e înăuntru, nesiguranţă iese la iveală. Opusul îngrijorării e liniştea, acea pace din suflet, acea încredinţare că acolo sus Cineva care te iubeşte, are grijă de tine. Nu-mi plac incertitudinile. De…
Read More

si vecinii mei au parte de birocratie

"Mioritice"
Normal! Doar in Romania traiesc si ei! Vor oamenii sa isi faca gard. Foarte bine, zic eu! ( mai ales ca au 3 caini mari in curte si am mereu emotii ca actualul si fragilul gard de sarma poate fi oricand escaladat de dihanii pana la copii mei). Ce parere are statul despre asta?! Pai, pentru inceput au nevoie de autorizatie... Se duc sarmanii oameni si o obtin. Pasul urmator ar fi sa inceapa constructia propriu zis. Nu ! Nu si la noi! Au nevoie si de acordul vecinilor. Nu voi intelege niciodata, de ce?! Pe terenul lor vor face gardul... De ce trebuie sa imi dau eu cu acordul?! Asta e! Cand e musai cu placere, vorba aia! Asa ca, 3 vecini intr-o masina pana la notar. Dupa autografele de…
Read More

darul Raissei

Raissa
Sunt o persoana cu multe calităţi. Defectele nu mi le laud dar şi de acelea sunt, acesta e subiectul de discuţie al altora, nu al meu :) Dar între toate calităţile mele, nu aş fi crezut vreodată că voi ajunge să enunţ rădarea. Impulsivă, pusă mereu pe fapte mari, ţin încă deseori ritmul vieţii cu vărful piciorului. De când cu Raissa învăţ despre răbdare. Teoria o ştiu practică facem zi de zi. La început mi-a luat nopţile şi mi-a dat în loc bucuria de a-i linişti în braţe, colicii, erupţia dinţilor... Echitabil, schimb. E nepreţuit sentimentul de a-ţi adormi în braţe odorul. Apoi mi-a dăruit primul zâmbet, primul mama, primul pas, prima propoziţie, prima boacănă , despărţirea de scutece, prima serbare, prima poezie la grădiniţă ... Doar cei ce nu sunt părinţi…
Read More

Ce rost au amenzile?

cotidiene
Azi am luat una. Prima. Prima oara cand arat permisul cuiva la cerere. Nici n-aveam mult. 70 la ora pe 6 martie, pe la 19.30.  Puteam mai bine, nu? Mă mai şi întreabă poliţistul de ce... logic, m-am grăbit. Unde? Păi la magazin ca apoi să ajung repede acasă să îmi culc copiii, să... Mereu avem o scuză să ne grăbim. Nu înţeleg de ce poliţistul se tot fâstâcea să mă taxeze, îmi explica dacă ai fi avut 60 şi ceva şi-aş fi dat doar avertisment dar aşa, nu am ce face... Că bine că nu am 71 că intram ăn altă categorie, bla, bla... Eu nu am zis nici o secundă  să mă ierte. Eram si sunt incantata de amenda mea. Şi Beni m-a întrebat când i-am relatat evenimentul de ce…
Read More