Trăiesc între îngrijoraţi. Majoritatea celor ce mă înconjoară sunt stresaţi, nemulţumiţi, agitaţi, dornici de răspunsuri sigure, de garanţii. De la marimea pensiei, la aflarea jumătăţii, de la hainele pe care le ai sau nu în dulap, la vacanţa planificată, de la ce planuri simple de viitor, la cum să îţi ceri iertare, se găsesc motive să fii îngrijorat. Nu ni se dau niciodată toate datele problemei, nici toate răspunsurile la întrebări. "Nu te îngrijora! Va fi bine!"  mi se pune deseori, spun la rândul meu altora deseori. De parcă cineva poate să nu se îngrijoreze aşa doar din simpla alegere. Dacă nesiguranţă e înăuntru, nesiguranţă iese la iveală. Opusul îngrijorării e liniştea, acea pace din suflet, acea încredinţare că acolo sus Cineva care te iubeşte, are grijă de tine. Nu-mi plac incertitudinile. De…