Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Tag Archives fericire

Zilele acestea, numai de bine!

Ah, nu, nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva special, ci, pentru că în ciuda ploii, reușesc să găsesc ceva special în tot ce se întâmplă. Așa sunt zilele acestea: o sărbătoare prelungită, un timp liniștit, o vacanță cu litere și cărți, cu familia, cu puțină mișcare, ei bine, puțin mai multă, dar despre asta în alt articol.

Am găsit că liniștea sufletului începe din rațiune. Trebuie să vrei să nu te mai afecteze tot ce se întâmplă. Dar cum să vreau, când nu pot? mă întreba fiica mea cea mare în urma unei discuții pe o temă similară. Și sigur că soluția nu e să fii fals, să pretinzi ceva ce nu există. Lucrurile se schimbă din mintea ta. Când nu mai cauți explicații fiecărei fapte, nici compensări, când înțelegi că unii te văd strâmb pentru că așa sunt ei, nu tu, ei bine, atunci reușești să nu îți mai bați capul. De aici până la liniște e doar un pas. Și liniștea e bună. E contextul în care poți fi fericit. Atât de fericit încât nu ai nevoie să demonstrezi.

Al doilea pas ar fi să lași distanță între tine și ce îți face rău: lucruri, oameni, obiceiuri. Asta până când oricare dintre cei de mai sus nu mai au puterea de a te răni în vreun fel. Distanța e bună mai ales când nu o lași să fie un vid, ci, o presari cu lucruri de valoare. Și uite-așa, ce-a rămas la distanță nu mai contează. Deloc! De aceea, zilele acestea am doar vorbe de bine. Rezultă din liniștea pe care am găsit-o în distanța creată. Și-apoi, n-are decât să plouă! Îmi spunea azi cineva că ploaia ar trebui să ne facă fericiți. Avea un întreg argument pentru această ipoteză, eu am reținut doar afirmația.

***

Mă acuză unii că scriu pe blog cu dedicație. Nu-i așa. Sunt o persoană destul de directă și comunic persoanelor în față ce am de spus. Sigur că din ceea ce văd, aud ori conștientizez se nasc articole, dar ele conțin un grad mare de generalizare, nu sunt destinate unei singure persoane, oricât de importantă ar fi aceasta. Așa că, de la această acuză am decis să scriu o idee mai personal, deci mai des. Mai vizitați-mă, așadar.

Sursa fot, aici.

share
0

Dragostea nu e tot!

13 ani de când am promis că vom fi împreună la bine și la greu. Și mi-am ținut promisiunea, și a ținut-o și el. N-am superstiții, de aceea cred că 13 ani de căsătorie e o aniversare fericită. Nunta de dantelă, spun cei care au împărțit aniversările în fel și chip. Numească-se oricum, eu celebrez iubirea, drumul de până aici și pe cel ce va veni.

Știu acum, după 13 ani că există lucruri pe care nu le poți învăța din auzite, dar, trăindu-le zi de zi, ajungi să le știi fără să poți numi exact momentul în care le-ai deprins.

Am descoperit cu uimire că dragostea nu e tot; ea nu rezolvă în chip magic toate situațiile ce apar. Nu poate compensa alte minusuri și carențe. Poate pentru că, ființe imperfecte fiind, nu reușim să iubim în mod absolut, așa cum avem îndreptar în  1Corinteni 13.

Pe lângă dragostea sinceră contează extrem de mult caracterul. Contează fii tu o persoană potrivită! Dar prea des scăpăm din vedere acest aspect. Îl tratăm ca și cum ar fi un detaliu. Caracterul nu e ceva secundar; nu putem nici începe, nici construi o relație cu o persoană al cărei caracter e defectuos. Nu are sens să sperăm că dragostea va suplini tot ce îi lipsește. Sigur că fiecare caracter se modelează pe parcurs, și dacă iubești, caracterul tău, inițial colțuros, va semăna mai mult cu ce ar trebui să fii. Dar e o luptă a fiecărei persoane cu sine însuși, pentru a deveni mai bun, însă atunci când caracterul lipsește, lupta se duce împotriva celuilalt.

Pe lângă dragoste, contează și idealurile personale ale fiecăruia: ce știe să facă, unde dorește să ajungă, profesional vorbind. Prea mulți ucid dragostea cu cele mai urâte certuri posibile, cele despre bani, și lipsa lor. Sau pur și simplu doresc lucruri diametral opuse.

Știu acum că nu există familii perfecte, există însă familii fericite. Mi-amintesc de clipele adolescenței târzii când mi-am promis că a mea va fi perfectă. Mă uitam dezaprobator la cuplurile din jur și eram convinsă că noi nu!  Că nu ne vom certa, că ne vom sfătui mereu înainte de orice decizie, că nu ne vom plânge nici nu vom bombăni, că vom fi optimiști, iertători, că ne vom crește copiii cu infinită răbdare, așa, ca la carte. Și deși nu prea ne-am certat, nici prea negativiști nu am fost, am descoperit că perfecțiunea e departe de noi pe căi nebănuite inițial. Dar am fost fericiți, și fericirea a venit natural, în zilele bune, în cele grele, în sănătate sau boală, și în drumuri fără de perspectivă… Iar fericirea face mai mult decât perfecțiunea pe care o așteptasem. Prima ține de domeniul idealului, fericirea e ceea ce poți trăi zilnic, atunci când iubești cu înțelepciune! Pentru că, fără a fi tot, dragostea e punctul de plecare și fără de ea, nu suntem nimic.

Sursa foto, aici.

share
0

ANIversare

În copilărie îi consideram pe cei de peste 30 de ani oameni în toată firea, adulți respectabili, care cu siguranță știu tot, nu mai au întrebări. Cumva și-au făcut toate alegerile în viață și trăiesc cu ele. În copilărie… Că apoi trecând eu pragul (mi-amintesc, eram așa de tristă…) am văzut că lucrurile nu stau chiar așa.

Primele aniversări peste 30 au fost așa, de resemnare: prietena mea mai mare decât mine cu 3 luni mă ținea în încurajări de la ziua ei până la a mea, apoi mi-era liniștitor gândul că pentru toți cunoscuții mei timpul trece în aceeași direcție, și, recunosc, au ajutat și ”politețurile” de genul: vai, dar tu nu arați de 30 și … cât era.

Apoi am înțeles că așa mi-e de bine în această etapă a vieții! Că nu aș face schimb cu generația mai tânără, că nu aș vrea să trec iar prin tot tumultul sesiunilor, îndrăgostirii și-a întrebărilor de genul o fi el, n-o fi. Am văzut că am acasă ceva ce unii caută și nu găsesc, ce nu se poate cumpăra și nu aș da în schimb pentru nimic: o familie extraordinară. Un bărbat fantastic și două fetițe ca două minuni de frumoase și istețe. Și mi-e plin sufletul.

Acum văd fiecare an nou ca o provocare. Fără să știu exact unde voi ajunge la capătul lui, îl voi trăi la maxim, îl voi savura și nu voi risipi nici o fărâmă. Nu cu vrerea mea. S-ar putea să mă mai înfrângă vreo vorbă, vreun nor, ori năzuință goală. Dar în scurtă vreme mă voi ridica. Sunt gata de aventură. (Cumnata mea spunea că ar trebui să ne bucurăm cu fiecare an ce ni se dă, e un har pe care nu îl au toți, și avea dreptate.)

… A fost recent ziua mea. Tot cu 3 mi-e prefixul și așa-mi va rămâne și-n (câteva) viitoare aniversări. Cu toate acestea știu că unii mă privesc ca pe-o persoană matură gata. Zâmbesc. Sunt copii. (Mai văd ei! 🙂 )

share
0

E-aici 2014!

ImageAșteptat ? Dorit? Planificat în detaliu? Sau …

Oricum ar fi, anul a-nceput și-n răcoarea lui Ianuarie, cu zâmbetul rămas pe chipuri de la sărbători, am pornit la drum. Un drum de 365 de zile în care ținând minte ce-a fost în trecut, să fim mai buni, mai drepți, mai fericiți, mai înțelepți. Să ne cerem mai repede iertare când vom greși Să dăm mai mult timp  celor dragi și să clădim amintiri de neuitat.

Avem un an nou nouț, numai bun pentru a fi prețuit la maxim.

Dacă am învățat vreo lecție de valoare în 2013 aceea ar fi că fericirea e indepedentă de circumstanțele cotidiene, pot fi pe deplin fericită indiferent ce se întâmplă. Am mai învățat că nu toți cei ce sunt aproape sunt și apropiați, ori prieteni. Vor pleca la prima impresie de greu. Apoi am văzut că niciodată la greu nu se termină drumul. Că de greu nu se fuge, ci se înfruntă, pentru că nu suntem lăsați nicicând să-l înfruntăm singuri.

Așa că, în 2014 voi privi în sus. Este acolo Cineva care mă poartă. Nu mă voi baza pe resursele mele și voi visa lucruri mari.

An nou fericit tuturor!

share
0

Fericirea e așa ca marea.

Posted on

1Este imensă, și în albastrul ei unindu-se undeva la orizont cu cerul ți-amintește că sursa oricărui lucru bun și desăvârșit este El. Uneori fericirea e liniștită, calmă de nici n-o simți în suflet, alteori e în valuri mari și înspumate, acoperindu-te fără drept de apel, poate mai tare decât ai fi anticipat.

Ai mereu varianta de a sta deoparte, pe malul cunoscut, măsurând și cântărind fapte și evenimente și oameni. Dar dacă ai curaj să te lași de țărmul confortabil vei simți întâi sub talpa piciorului răcoare de val. Fericirea e ca marea și de fiecare dată când de copleșește cu valul ei sărat știi că ești fericit și nu mai întrebi de ce. Pur și simplu ești.

share
0

Despre iubire, nu?

Peste tot inimioare, de pluș, de ciocolată, de porțelan… flori la suprapreț și ursuleți la promoție. Se vinde o dragoste comercială, o îndrăgostire care se exprimă strident și cu atâtea forme de kitsch. La radio, melodii în ton cu timpul acesta stabilit în calendar ca un timp numai bun de exprimat iubire. Ce-o fi având restul anului, nu pricep.

Mă gândeam să scriu doar ca semn de revoltă față de imagine aceasta falsă a iubirii. Auzi tu, inimioare, flori și ciocolată…. Mai pune o cină în oraș și o melodie și ai meniul complet. Meniul complet al iluziei. Iubirea, deși poate să implice toate formele comerciale de mai sus, nu se definește prin ele. Puneam și anul trecut iubirea sub lupă și afirmam ca acum doi ani și ca de când îl am pe B. în viața mea, că eu nu iubesc mai mult de Valentines.

Și, cu toate că nu e rău să celebrăm iubirea, în loc să dăruim inimi, ar fi bine să le protejăm pe ale noastre, pe a celuilalt. Că iubirea nu e atunci când bate reflectorul și ți se cere un romantism extrem, iubire nu e când dai o floare. Iubire e când știi să rămâi aproape, să susții, să sprijini și să cucerești în fiecare zi inima celuilalt. Și de foarte multe ori, iubirea se definește fix prin gesturi mici și normale de zi cu zi. Prin prețuire, prin admirare, prin păstrarea farmecului relației. Iubirea e minunată! Iar sărbătorile, gen Valentine’s pot să o completeze cu detalii. Să nu confundăm detaliul cu esențialul. Ziua de azi e un detaliu față de un an întreg! Ce ai avut ieri, ce vei avea mâine contează. Poți să-ți îmbunătățești detaliul, e dreptul tău. Poate fi și frumos, dar iubirea e mult mai mult de-o inimioară de pluș, de-o ciocolată sau o floare ….

Și încă ceva, iubirea nu are nevoie de martori pentru a-și certifica fericirea, căci, ea nu are prea multe de-a face cu orgoliul.

share
0