Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Tag Archives probleme

”Datele problemei”

Posted on

Fiica mea mai mare iubește matematica. Rezolvă cu pasiune problemele obligatorii, pe cele suplimentare, și nu o aud plângându-se când vine vorba de cifre. Deseori însă, își ia un timp aparte să rescrie pentru a înțelege datele problemei. E mometul premergător soluționării. Nicio problemă nu se poate rezolva, matematic vorbind, dacă nu se cunosc și înțeleg datele ei. Dar, simpla cunoaștere a acestora nu rezolvă de la sine nimic. Tot elevul e cel ce trebuie să calculeze, să gândească, să găsească soluții.

Avem probleme fel de fel în fiecare zi, și ne raportăm la ele cum după posibilități. Putem să le ocolim, să le ignorăm, dar ele vor fi tot acolo. Doar soluționându-le le putem depăși. Și pentru aceasta e nevoie să înțelegem exact situația. Avem nevoie înțelegerea datelor. Dar, simpla explicare nu e îndeajuns. Explicațiile nu reprezintă rezolvarea problemelor, nici simplificarea lor. Ele pot într-o oarecare măsură elucida mistere, indica unde ar trebui să fie punctul de start, sau care ar fi metoda cea mai bună de abordare.

Lipsiți de claritatea privirii și de curajul de a acționa, suntem condamnați să ne învârtim între aceleași probleme, până ce ajungem sufocați de ele. Asta fac problemele ignorate: ne sufocă, ne dezarmează până cădem înfrânți. Mă gândesc de câte ori am stat așa, cu problemele lipite de noi, supărați pe cei care ne spuneau de ele, ignorându-le și mințindu-ne că nu le avem. Sau de câte ori ne-am oprit la jumătate de drum: după ce am înțeles situația am crezut că e îndeajuns. Că de acum lucrurile se vor așeza pe făgașul normalității fără un alt efort. Că simpla intenție și buna înțelegere sunt îndeajuns.

Să zicem că ne dăm seama la un moment dat că am naufragiat, că suntem izolați de toți și toate. Putem sta acolo, cu ruinele a ce a fost și să spunem că nu e așa rău, că alții s-au înecat de-a binelea. Sau ne putem recunoaște starea , dar pentru a schimba ceva, nu e îndeajuns să știm unde suntem și să dorim să fim înapoi pe uscat. Până la țărm va trebui fie să înotăm, fie să umblăm pe ape. Sau poate să ne contruim o barcă…

Căci după ce știm, trebuie mereu să facem! 

Sursa foto, aici.

 

share
0

“Tot alunec!”

În tabăra de vară a Nataliei, fetița mea de 8 anișori, un băiețel stătea retras și tare necăjit. Învățătorii l-au întrebat de ce e trist.

– Am probleme mari, răspunse copilul. Tot alunec.

Sigur că întâmplarea îmi provoacă de fiecare dată un zâmbet. Dar dincolo nonșalanță, răspunsul ascunde în el mult adevăr, și anume fiecare vârstă are problemele ei specifice. Și la momentul respectiv acestea sunt cât se poate de serioase. Spre exemplu, cu un an înainte, tot în tabără, același băiețel plângea de-o parte. Răspunsul lui a fost diferit:

– Am probleme, toți mă calcă pe șireturi.

Un an i-a fost suficient să învețe să își remedieze problema, dar, așa cum se întâmplă deseori, rezolvarea unei probleme nu garantează că nu vor apărea altele.

Nu putem miza pe absența dificultăților, ar fi o așteptare nerealistă. Certitudinea e, că într-o formă sau alta, ele vor apărea. De la cele mai banale (pierderea cheilor,experimentată recent) până la pierderi mai serioase (a locului de muncă, sau a unor ființe de lângă noi, spre exemplu), vom întâmpina probleme. Unele vor fi consecințe ale alegerilor noastre, altele pur şi simplu nemeritate. Cauza lor nu le determină şi greutatea.

Ceea ce face diferența între înfrânți şi învingători, e modalitatea de a reacționa în fața problemelor. Ne retragem triști de-o parte și așteptăm să treacă? Stăm și ne plângem de milă, ne consumăm fără rost? Căutăm vinovați, vrem îndreptățire? Consolare? Înțelegere sau compasiune? …  În ce mod primindu-le se poate schimba ceva ?!

Problemele TREBUIE rezolvate. Înfruntate. Căutată o modalitate de a le face față, o modalitate de soluţionare, de depăşire a lor. Sigur există. Poate e diferită de cum am planificat-o, poate e diferită de a celorlalți care au avut necazuri similare, dar ieşirea există! E necesar curajul de a ne ridica din poziţia de victimă şi a lua atitudine.

Probabil în timp, vom vedea că lucrurile pentru care poate ne consumăm azi, sunt probleme mici. La întrebarea De ce? primim răspuns uneori când nici nu mai contează. Nicolae Iorga spunea, Viaţa e un drum pe care toţi cad; unii se ridică şi merg mai departe, alţii rămân şi-şi plâng de milă. Ai, deci,  probleme? Ştiind că nu eşti singurul, te îndemn să te ridici, şi să le rezolvi. E pasul necesar spre mâine!

share
0