Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

“Tatăl celuilalt copil” – de Parinoush Saniee

Vara mea frumoasă se servește mereu cu o carte bună. În fond e timpul așteptat un an întreg să mă pot pierde printre rănduri și file. Și din când în când, voi scrie aici câte o recomandare, menită a vă determina să găsiți vreme să citiți. Unele cărți chiar merită.

Azi vă recomand un roman despre familie, Tatăl celuilalt copil. Fără a se adresa doar celor ce sunt părinți, romanul va atinge corzi sensibile a sufletului acestora, deoarece prezintă situații în care suntem deseori în pericol să cădem: confundarea afecțiunii cu grija materială, impunerea anumitor performante sau fixarea unor etichete ce vor ajunge să îi limiteze pe copii.

E romanul lui Shahab, băiețelul mijlociu al unei familii iraniene, care la vârsta de patru ani, nu vorbește. Acest fapt reprezintă un stigmat pentru tatăl acestuia, Naser, o neputină pentru depășirea căreia va face eforturi și în funcție de care își va privi copilul. Fratele mai mare, celălalt copil din titlu, Arash, e mândria familiei datorită rezultatelor școlare, iar surioara mai mică, Shadi, bucuria părinților nu doar pentru că e mezina, ci și pentru că vorbește. Presiunea emoțională la care este supus copilul îl determină să devină și mai închis în sine, să nu se mai considere fiul tatălui său. Copilul simte dezamăgirea pe care i-o pricinuiește tatălui și se va înstrăina astfel de el.

Din clipa în care vărul său, Khoshrou îl numește cu voce tare ”prost” – stigmatul rămâne asupra lui Shahab. Când înțelege însemnătatea cuvântului ce-i este atribuit, băiatul începe să se comporte ca atare: să se răzbune, să se limiteze. Din această cauză, chiar și mama, singura care nu-l credea cu deficiențe intelectuale, ajunge să aibă îndoieli șicedează insistențelor soțului ei ducându-l la medic.

E o carte despre ambiție și strădanie, despre căldura emoțională și sufletul unui copil pe care neputința-l limitează să se închidă în sine. ”Nu! Nu știe cât de mult îl iubești. De unde să știe? Iubirea trebuie arătată. Crezi că dacă plângi și ești mâhnită din cauza lui, asta e dovadă de iubire?” – e întrebarea pe care Bibi, bunica maternă o adresează mamei lui Shahab.

Recomand așadar această carte pentru că se citește și cu mintea și cu sufletul!

Comments

comments

share
0

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *