Viata asta poate fi asa de cotidiana…

Uneori asa este, cotidiana doar. Nimic iesit din comun, nimic ce sa merite sa te trezesti cu pasiune si sa arzi de nerabdare sa incepi o noua zi. Doar o rutina continua intre reperele deja cunoscute. Si noi tindem sa devenim atat de comuni, de banali. Ne aliniem si ne conformam unui stil de viata in care si hainele noastre seamana, si frezele, si domeniile de interes; si muzica pe care o ascultam e aceeasi poate si dramele personale au influente puternice din dramele celorlalti. Ne pierdem in cotidian, ajungem la anonimat. Traim o viata de reflex in care doar reactionam la stimului externi fara a putea crea ceva propriu.

Cred ca acesta e pericolul cel mai mare care ne paste! Am fost creati speciali, unici, valorosi. Si noi devenim doar unul din multime. Ni s-a dat potential si noi il risipim in lucruri care oricum nu conteaza. Traim fara mesaj. Ne vom trezi odata, si vom incerca sa reparam ce am risipit. Poate vom si reusi, dar nimeni nu ne va reda ce am irosit, minute, ore, zile, ani… Unele lucruri ni se dau doar odata!

Ideea e urmatoarea: hai sa iesim din cotidian! Hai sa ne placa viata noastra, sa o facem sa fie atat de faina incat sa savuram fiecare clipa! Sa fim constienti ca zilele noastre sunt asa cum ni le facem, ca inatmplarile bune sau rele din ele determina doar reactii ale noastre, si aici iar putem alege. Sa alegem sa vedem partea plina a paharului.  Sa fim cine am fost meniti a fi, chiar daca asta ne va face ceva mai diferiti de restul. Nu e rau a fi diferit, e rau a fi anonim.  

Viata poate fi cotidiana, da nu e neaparat sa si fie. Deci?

Ps. A mea nu e! 🙂

Comments

comments