Îngrijorează-te când a trecut mult timp de la ultima ceartă serioasă cu vreunul dintre prieteni… E semn că relațiile tind spre superficial ( știți, acel loc în care nu se mai spune nimic pe față, unde nici contraargumentul nici sinceritatea nu mai există).
…sau doar un semn ca relatia a ajuns la acea acceptare a celuilalt si a increderii ca ceea ce iti spune nu trebuie neaparat contraargumentat?! 🙂
stadiul asta nu e așa lung în timp… cel puțin în experiența mea! diferențele trăiesc și chiar și în cea mai mare încredere încape uneori un contraargument 🙂
bine zici tu crina, dar ce te faci daca se tot cearta? :))
îți însușești tehnici noi de împăcare, și devii foarte diplomat 🙂
ce dusa esti :))
Dar daca cearta devine prea “serioasa”…? diplomatia nu este atunci o alta forma de ipocrizie?
Am prieteni cu care nu m-am certat..niciodata, iar compania lor imi face mereu placere:)
Am si prieteni cu care mi-a placut “sa imi ascut coarnele”…dar trebuie sa recunosc ca in ultimul caz a existat mereu incertitudinea ca de data asta nu vom trece de hop, ca ranile sunt prea adanci, iar cuvintele rostite (sincere de altfel) au lovit prea tare, ca va trebui o virgula MARE ca sa mergem mai departe:P
Prefer sa ma cert cu cei din familie; ei trebuie sa ma ierte ca sunt de-a lor!:D
Dar pana la urma fiecare isi gaseste prietenii de care are “nevoie”…
Btw, noi acum contrargumentam! inseamna ca suntem prietene sau nu?:D {intrebare retorica, of course :)))}
:)))))))))))))))) foarte prietene, Cami!
Diplomatia intalneste deseori ipocrizia: ambele cuvinte sunt sinonime partiale cu “viclenie”, intentionalitatea face diferenta intre cele doua. Daca scopul e bun, constructiv, esti doar diplomat, dupa parerea mea. Apoi exista prieteni si prieteni, la fel cum marea are diverse adancimi, in functie de unde alegi sa te scalzi.
Ai si tu dreptate, fiecare om are stilul lui de a-si apropia prietenii, de-a impartasi si de a-i pastra. Generalizarile sunt cel mai adesea incomplete.
Ps.
Comentariul tau a fost ca fluierul arbitrului. Nu, nu pt cearta ( am depasit starea articolului) ci pentru a reinvia pe blog. Multumesc pentru contraargument!
uite, vezi cum ma provoci necontenit sa iti citesc blogg-ul:P…cred ca imi face bine la creier sa mai fie stimulat si cu alte cele, ca deh, cam greu trece pauza de ” ingrijire copil pana la 2 ani”…:)))
….intr-o situatie similara s-a nascut si blogul in sine… :))