A început şcoala. Ziua întâi.
Ceasul a sunat la o oră incredibil de matinală, copilul care aştepta nerăbdător începerea grădiniţei sare din pat direct în hainele pregătite cu grijă de cu seara. Micuţa n-are habar de nimic, mai vrea să doarmă. O îmbrac în pofida voinţei ei. Plecăm spre grădiniţă (am ales-o strategic în drum spre şcoală). Pe drum veselia Raissei o molipseşte şi pe Natalia. Bătăile inimii mi se mai calmează: poate totuşi nu va plânge. Ajungem acolo, şi … jucăriile din sală au cumpănit mai mult decât mine, şi abia a venit să îmi dea un pupic de despărţire.
La şcoală formalitatea festivităţii de început de an: elevii în uniforme festive, directorul ţine discursul inaugural, ascultăm urări de bine şi din partea inspectoratului. Înainte de a intra în clase îi tot măsurăm cu ochii pe cei din clasa întâi: da’ mici mai pot fi! Brusc mă simt copleşită de simpatie pentru învăţătoarele ce îi iau în grijă, şi iar îmi place în pielea mea, că n-aş vrea să fiu în a lor acum… pentru lumea toată! Clasa a VIII-a mă întâmpină cu reproş: de ce nu i-am ales pe ei (la dirigenţie se referă). Mai mă întreabă câte unul despre lecturi, mai mi se laudă altul că le-a citit, îi mai temperez punându-le întrebări. Apoi în clasă! Ai mei, clasa a VII-a, îşi primesc manualele şi dau cu subsemnatul după ce vedem în ce stare sunt. Le explic regulamentul, ne mai organizăm un pic apoi îi las să plece. În locul lor rămân cu flori, multe, colorate şi misrositoare flori.
Acasă le soretez în vaze: trandafirii cu trandafirii, crizantemele cu crizantemele, crinii cu crinii , … etc. Sunt frumoase, şi din cauza lor şi camera mi-e mai frumoasă. Poate puţin şi ziua. Mai uit că mi-am lăsat puiul cel mic singur între străini la grădiniţă. (oare ce-o fi făcând?! ) Omor timpul cumva şi apoi fug să le iau acasă. Raissa era în mediul ei, dar Natalia? … Ea, n-avea nici o treabă: a mâncat, a dormit, nici o lacrimă n-a vărsat. Drept răsplată le duc în parc, stăm până ne trimite ploaia acasă. Mă uit la ceas şi administrez timpul rămas în mod eficient: mâine iar ne trezim devreme (of!) şi tot aşa. Azi a fost doar prima zi dintr-un lung şir.
ce frumos la voi la scoala 🙂
Bafta in noul an scolar. Cred ca si voi dascalii aveti nevoie nu numai elevii. Este o meserie frumoasa, dar foarte dificila in ziua de astazi. Va admir pe cei care incercati sa scoateti tot ce este bun in fiecare elev. Nu este usor, dar atunci cand reusesti satisfactia este mare. Pacat ca unii elevi, ca si profesori de altfel strica imaginea acestei institutii- SCOALA.
o inceput da lasati ca numai i mult pana in 15 iunie la anu!
As incepe si eu scoala cu profesori ca tine ! Pana una, alta, ma rog sa aiba copiii mei parte de asa ceva …