Sunt uimită ce repede a trecut şi săptămâna aceasta… să fie  iuţimea o caracteristică generală a zilelor pline?! Dacă aş face o balanţă aş începe probabil cu ce am făcut. Aş brava oferind şi cronometarea activităţilor enunţate, şi înainte de a mă înscrie pentru cartea recordurilor, aş mai insera câteva comparaţii în domeniul ales. Apoi aş vorbi despre planurile neduse la înfăptuire,aş găsi însă repede o scuză.

Dar despre ce am învăţat?! Cum ar fi să treacă săptămânile fără să învăţ nimic?!Şi nu mă refer doar la cele academice aici, deşi zilele în care nu apuc să mai citesc mi se par foarte sărace. Îmi tot propun să le las fără pereche. Deunăzi mă gândeam să încep să scriu un jurnal mai aparte, al lecţiilor învăţate din greşeli dar şi din alegerile corecte. Primul capitol cred că ar fi : să nu te depărtezi de prietenii tăi niciodată când le este greu. Poate că îndepăratea este inevitabilă, destinaţiile nu mai coincid, sau nici ritmul umbletului. Du-te atunci! Zăboveşte numai până eşti sigur că nu îl laşi vulnerabil sau singur. Ce lecţie!! Şi uite şi întrebarea aplicativ-retorică: dacă le este greu după ce ai plecat?! Dacă prin definiţie le va fi mereu greu? Să te opreşti? Să te întorci? Să rezideşti?…

Răspunsurile variază în funcţie de caz, şi totuşi… zilele trec prea repede. Şi poate şi mai repede trecem noi prin ele. Să ne învăţăm lecţiile!

Comments

comments