Argumente a la Raissa
Spălam vasele, ele mâncau. Nati începe să ţipe că Raissa fură din farfuria ei. Nu nedreptăţim copilul mai mare de dragul celui mic, dar când cel mare greşete, intervenim. Zic:
– Raissa, lasă fata în pace!Nu mai lua din farfuria ei. Şi tu ai!
– Da’ mama, Nati mă iubeşte şi mă lasă să iau de la ea. Numa gălbenuşul îl iau.
– Nu te lasă, nu vezi că ţipă?! Ori nu vede, ori gălbenuşul micuţei era mai important decât sonorul ei.
– Raissa, dacă o mai faci să urle, merg afară după o nuia.
-Nu poţi să mergi după nuia. Nu vezi că spei vasele?! J
2. Eu la calculator, ea lângă mine construia ceva din cuburi.
– Mama, vii să mă ajuţi să îi fac un pătuţ la Lory? (păpuşa cu valoare sentimentală)
– Imediat, termin tabelul acesta şi vin.
– Tata, treci imediat la calculator, şi trimite-o urgent pe mama la mine!
vezi, de ma chemai la cina aveam eu grija sa se imparta corect mancarurile.
tarrreee!vezi mai cat de inteligenti sunt copiii?sa fie fericiti si sa aiba protectia divina intotdeauna.
Raissa ştie de pe acum cine poartă pălăria în casă… 😉
fa-i blog! 🙂 Evident ca e mult mai inteligenta decat multi bloggeri… s-ar descurca de minune in blogosfera
ce dor imi era de ceva perle de ale raissei. 🙂 inteligenta fata.