Chestiuni personale

Aştept să vină seara, răcoarea, liniştea

E foarte cald. Cumplit aş putea spune. Termometrul din maşină indica 38 de grade în urmă cu câteva ore. Mare invenţie aerul condiţionat!! Păcat că nu am personalizat şi casei acest accesoriu. Dar mai e timp. Ne condiţionăm până atunci cum putem, prin uşi şi geamuri deschise, ventilatoare care mai, mai îşi iau zborul…

La o aşa temperatură, mi se topesc toate ideile şi în lipsa lor capul meu rămâne cu o durere ca amintire. Ce mai e cu blogguitul mă întreabă o prietenă. Gândurile refuză să se ordoneze în ceva coerent, ce să scriu?! Aştept răcoarea, sera, liniştea. Aragazul din bucătărie seamănă a supliciu. Stă acolo ostentativ, ştiind că nu am scăpare; în cele din urmă tot la el sfârşesc. Nati nu e deacord cu hrana uşoară, ea vrea sică (‘supică). Mai încolo însă, să vină seara, răcoarea, liniştea. Rufele din maşina de spălat trebuie puse la uscat. Nici să mă plăteşti nu ies în curte însă!! Aştept să vină… Da! Seara, răcoarea…. Grădiniţa pe lângă multele lucruri pozitive învaţă copii şi unul … negativ?! Să decupeze. Camera lor de joacă e plină de prinţese decupate, hârtii împrăştiate, … ar trebui strânse. Nici vorbă pe căldura asta! Ştiţi… trebuie să vină seara…. Copiii mi-au dormit la amiază, şi când va veni seara vor fi plini de energie şi chef de joacă, aşa că în răcoarea şi liniştea serii mă voi juca cu ei, apoi voi face mâncare, curat, voi întinde hainele, voi scrie pe blog…. Cam multe planuri pentru o singură seară cu o dorită răcoare. Aş vrea să fiu acum la mare!!!!

Comments

comments