Au copiii noștri prea multe teme?
Deloc ușor de vorbit pe tema dată, mai ales că postura din care privesc situația e a părintelui-profesor, deci, cumva implicat în sistemul despre care părintelui de alte profesii îi e mai simplu să se plângă că e prea mult, prea greu, prea încărcat.
Și dacă programul copiilor e prea încărcat, cine-l încarcă? Temele sau activitățile extrașcolare la care îi trimitem? La o adică cine cere prea mult de la ei? Sistemul de învățământ sau familia? Și apoi, ce le e mai folositor? Unde e echilibrul?! ….sunt întrebări care mă macină cam de când am pus ghiozdan pentru prima oară în spatele copilului și mi l-am trimis la școală.
Sigur că prima tendință ar fi să spun că da, sunt prea multe temele. Și aș spune asta uitându-mă la ceasul care iși învârte impasibil acele spre întunericul serii, în timp ce copilul stă în aceeași poziție, la birou, aplecat peste caiete și cărți. Dar, la o privire mai atentă, pot vedea că se mai lasă furat de obiectele din jur, de telefonul pe care am uitat să i-l iau, de jucăriile cu care se joacă soră-sa. Apoi, apropiindu-mă de conținunt, nu prea văd ce ar fi de eliminat, nu vad excesul. Temele se pliază pe programa care trebuie respectată.(Ah, programa!!!) Ce ar fi de scos?!
Dar dacă temele nu sunt multe, care e motivul scrierii îndelungi a acestora?! Bine, admit, copilul meu e un dezordonat (o dezordonată, ca să fiu mai precisă). Reușește să uite acasă/la școală caiete, cărți, evaluări de semnat, uniformă, ecuson… Ce să mai spun de stilouri sau creioane… Îmi dau silința să o educ în domeniu, dar mai e drum lung până la reușită, motiv pentru care stau lângă ea la teme să n-o las să viseze, doar-doar le-o termina temele înainte de orele 19.00. (Și mi se rupe sufletul de mila ei că nu apucă).
Da, admit, avem și activități extrașcolare. Tot mai puține, ce e drept, de fapt doar una: sport de două ori pe săptămână, nu atât din convingere(care există și ea) cât forțați de durerea copilului că la sport nu e simplu de luat FB. Și cu pregătirea, cu drumul, trece timpul, iar zilele cu sport sunt și mai lungi cu scrisul. Dar cum să scot asta din orarul ei?! Pe lângă beneficiile menționate de medici, fetița mea vine fericită de la antrenament.
Nu vreau să arunc cu pietre, caut doar soluții. Sunt sigură că și unii părinți ai elevilor mei au aceleași constatări despre temele date de mine…
Am scris aceste rânduri cu strângerea de inimă a părintelui care își pune uneori copilul la culcare cu durere de cap de la scris, din conștiința a profesorului care știe cum e sa vrei binele elevului,dar și cu amintirea săptămânii trecute în care fetița mea și-a pus ceasul să sune cu o jumătate de oră mai devreme să se poată juca cu păpușile în tihnă.
Copiii noștri sunt tot mai stresați, oare ce e de făcut?! Elevii noștri trebuie sa fie tot mai pregătiți, dar și copilăria trebuie trăita. Cine să aibă un cuvânt de spus ?!
Sunt in State de cateva luni si nu pot sa nu remarc beneficiile sistemului de invatamant din Romania! Copiii mei, abia intrati in sistemul de aici, sunt de departe peste nivelul celor de aici… Sunt admirati mereu de colegi si profesori si bombardati cu intrebari de genul: “Voi invatati tabla inmultirii la gradinita?”
Si totusi, ma bucur din plin de sistemul de aici. Copiii mei se simt intr-un fel de vacanta aici…Merg cu placere la scoala! Se bucura din plin de timpul de dupa scoala! Chiar si noi, parintii, am scapat de stresul temelor! Ce bucurie!
Balanta ar fi undeva pe la mijloc. Da, temele sunt exagerate in Romania, mai ales avand in vedere ca nu toti copiii sunt la fel, lucreaza la fel, isi dezvolta capacitatile cognitive la fel… Iar pentru multi copii din Romania, scoala este un cosmar. Pe cand copilaria ar trebui sa fie perioada cea mai lipsita de stres din viata!
Asa ca…, ma bucur de prezent si ma pregatesc temeinic pentru ce va sa vina…Iar pe Stefan il las si pe el sa profite din plin de timpul acesta!
Iar pentru profesori, un subiect de meditatie: cum ar fi ca elevii sa se bucure ca merg la scoala?
Cum ziceam, am scris cu strângere de inimă articolul, pentru că “joc” în ambele tabere. Ca profesor, încerc să fac cât mai atractivă materia pe care o predau, în acelaşi timp să-i stimulez pe toţi elevii să ajungă să cunoască măcar elementele de bază (şi, după cum spuneai, nu sunt toţi copiii la fel, deşi sistemul îi evaluează la fel). Cel mai mult îmi doresc să vină cu drag la şcoală, dar în aceeaşi măsură să fie pregătiţi bine pentru ce urmează- chiar dacă astfel pierd dragul unora.
Ca părinte, totul devine subiectiv. E suferinţa că nu pot să-i feresc de stres şi oboseală.
Aveai mare dreptate cu un lucru, echilibrul în toate e indispensabil!
Da, Crina, good point!
Si fetita mea din clasa a III a are multe teme. La fel si eu sunt profesoara de lb engleza, dar nu dau tema multa acasa, incercand sa-mi fac elevii sa prinda cat mai mult in clasa! Intradevar activitatiile extrascolare sunt minimale datorita stresului de la scoala si ghiozdanului care-I deformeaza spatele de greutate!