Atunci se poate spune că ai devenit responsabil, nu? Și ca să reformulez, o persoană responsabilă se achită cu bine de responsabilitățile pe care le are, sau măcar încearcă acest lucru cât de bine poate. Poți să amâni preluarea unora, dar și aceasta se poate face doar o perioadă determinată de timp, apoi nu mai ai de ales.

A-ți asuma o responsabilitate implică atât bucuria de a te vedea ducând-o la bun sfârșit cât și riscul de a nu te încadra  în termene, posiblitatea de a eșua, sau de a dezamăgi. Dar și acesta face parte din procesul creșterii. Un eșec nu este un capăt de lume. Este posibilitatea de a o lua de la început  mai bine. Și cu toate acestea, teama de eșec, sau dorința de confort sunt factorii care stau în spatele ezitării. Am observat însă,  că dacă dau înapoi de la o responsabilitate sau alta, ceilalți pe care îi las să o facă, nu se vor înghesui mai mult ca mine. Și așa rămân nefăcute unele lucruri . Am mai observat, că dacă eu pășesc temerar înainte, și înfrunt obstacolele inerente, după curajul meu se vor alinia și alții. Și ei nu se vor uita neapărat dintr-a câta încercare am reușit, ci se vor lăsa antrenați de faptul că am acceptat provocarea. Poate contează și ideea că nu ești singurul care-și asumă responsabilități, cine știe?!

Oricum, celor ce nu mai fug de responsabilități, un gând de bine, ca de la un responsabil la altul!  🙂

Comments

comments