El avea o oglindă mincinoasă. Sună urât, dar cum să numești un astfel de obiect care în loc să reflecte lucrurile așa cum sunt le deforma după bunul lui gust?! Mincinoasă, asta era. Și zi de zi se privea văzându-se așa cu voia: înalt, chipeș și foarte capabil.
E deja un clișeu zicala conform căreia românii se pricep la toate, vorba ‘ceea stai o idee in curte cu capota ridicată și vei vedea
– Ce bine că mi-a rămas umbra…. Așa când bate soarele îmi amintesc cum arat, că de când mi-am pierdut oglinda nu mai știu nimic
There is no excerpt because this is a protected post.
Direcţia pe care ne-am stabilit-o în viaţă ne face să fim deosebiţi, desigur, călătorind avem şi unele asemănări, adesea mergem pe acelaşi drum, dar destinaţia
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta… Am invatat ca nu poti face pe
Copil fiind aveam o plăcere deosebită să escaladez orice mi se ivea în cale. Mama obişnuia să mă întrebe de ce nu mă ţine pământul,
Copiii în general sunt dulci. Aşa îi alintăm noi, adulţii atunci când inocenţa lor ne şochează, când zâmbetul lor ne farmecă. Dulci! Mai sunt şi
Eu nu mai vreau jumătăţi! Vreau totul, întregul! Nu-mi mai spuneţi că o jumătate de zi cu cei dragi e mai bine decât nimic, vreau
Am primit azi un email în care era următorul motto: “Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie!” Mi-a
View More