Ce mare ai crescut, Raissa!
Waw! Mai o zi și-am isprăvit cei 7 ani de-acasă. Cum au zburat atât de repede toți?! (Cred că aceasta e întrebarea pe care mi-o pun la fiecare aniversare a ei, a Raissei. În urma-i Natalia poate crește fără atâta mirare, fără panică și cu normalitatea cu care a fost tratată cam de când s-a născut- al doilea copil !)
Aseară buni i-a cumpărat ghiozdan și când am văzut-o cu el în spate m-a încercat o emoție cu totul nouă, dacă vă mai puteți imagina așa ceva, căci copiii aduc cu ei sute de emoții în sufletul părintelui. Mai o lună și va începe școala, gândesc eu cu voce tare. Ea, auzindu-mă, mă întreabă în stilu-i propriu: Mama, îți dai seama că peste 12 ani vei avea fetiță la facultate ?! Încerc să-mi temperez gândurile, să nu le las să ajungă așa departe, să mă preocup de primii patru ani pentru început, de doamna învățătoare (oare-o va înțelege, oare va avea răbdare, oare-i va fi dragă…. ) de felul de elev care va fi ea. Se va descurca bine, spun eu. Ea mă contrazice spunând că va primi doar FB, deoarece va încerca să uite cât timp e la școală de păpuși și de joacă.
– Mama, sunt emoționată când mă gândesc la școală. Nu știu cum va fi. Dacă o să vorbesc îmi va da I doamna? …. Am o idee, voi vorbi doar în gând atunci!
Dar emoțiile mele trec de vorbăria ei, și cresc și cresc până se cufundă în liniște. Căci unde neputința mea atinge cote maxime, poate îngriji Altcineva, și am încredere!
Ce mare a crescut Raissa! Și ce făptură minunată e! Și câte lucruri m-a învățat în acești șapte ani… E uimitor de isteață, e plină de bunătate și tot ce ne cere în schimbul ascultării e să-i explicăm clar de ce, și apoi să avem puțină răbdare, cam până termină parte din ce făcea. E extrem de important să vadă că facem concesii de dragul ei. E curioasă, creativă și extrem de dinamică. N-am văzut-o niciodată să se plictisească, fiecare obiect devine o jucărie, și fiecare joacă, o poveste. Singura noastră problemă e dezordinea din camera ei. Se simte bine doar înconjurată de jucării.
Raissa e mare, dar, a rămas aceeași fetiță dulce care știe să vorbească (cu un limbaj expresiv) în așa fel, încât o ții minte. La munte, era cu surioara ei în mașină și se jucau, un prieten s-a așezat pe scaunul șoferului să vorbească cu ele. Deranjată de prezența intrusului, fără a vrea să-l jignească însă, ea l-a rugat să se plimbe … ceva mai încolo. Ele adorm seara pe muzică. Așa s-au obișnuit. Aseară însă voiau să vadă Cronicile din Narnia până la sfârșit, deși le-am spus că vor dormi fără muzică atunci. Argumentul ei:
– Dar mama, trebuie să învățăm să dormim și fără muzică pentru că …. ( pauză lungă de gândire) pentru că o să ne mărităm și noi și soților noștri poate nu le va plăcea muzica!
Ce mare ai crescut Raissa! Ce binecuvântată mă simt să fii fetița mea!
Este adevarat ca Raissa e desteapta si creativa…..iar de faza cu jucariile si ca jocul devine o poveste ai mare dreptate.. abia astept sa o vad pe Rai, scolarita cu ghiozdanelul in spate :)….. este o dulce .. :*
Așa e Patri, Raissa e tare dulce, și până la școală mai are o singură lună, draga de ea….
Ce frumos ai spus tot ce-ai spus!
După ce crește și cel mic, Anca vei spune și tu mai poetic. Când erau ale mele mici, toată poezia mea era să fur de undeva o oră de somn măcar! 🙂
La multi ani, draga mea Raissa! Te pupa din suflet Dana, stiu cu siguranta ca pe viitor tot la fel vei fi, de fapt vei deveni o persoana ambitioasa si puternica, care va sti mereu sa-si motiveze raspunsurile. Te pupppppp
Atât de fericită a fost când i-am citit urarea că i-au dat lacrimi ” Și-a amintit, și-a amintit de ziua mea… e cea mai fericită zi ! ” Și a spus asta deși o vom sărbători cu invitați și tort mâine seară ….
Tortul îl dorește în formă de fluture… acum încerc să văd cum îi voi coace blatul să iasă și mare și … fluture :))
Trimitem poze…
Sa ne trimiti poze cu tortul, cred ca va fi deosebit, ca de fiecare data … cofetarul pune suflet in ceea ce realizeaza