” Dar tu pentru ce mai înveți? ”
Cu asta mă întâmpină cunoscuții, de parcă nu mai e la modă clișeul ”Ce mai faci?” Bunica, la telefon:”Tu fata mea în veci nu-i găta cu învățatu. Tăt școlăriță ești și-amu? Da bine că ai servici … Învață numa că ti-i face ministru”. ( Draga de bunica! )
Da, învăț! Nu atât cât tot spun, nici cât aș vrea, dar, în fiecare zi încerc să rezerv câteva ore pentru citit în vederea examenului de grad – gradul II, o treaptă a profesorilor. Este examenul pe care trebuia să-l fi dat la 4 ani după luarea definitivatului, dar cum pe-atunci am devenit mămică, această nouă promovare în ale vieții mi-a luat patru ani de studiu intensiv, așa că, după o oarecare întârziere, consider că e timpul oportun să dau și eu gradul II. La ce mă va ajuta? … Nu răspund la provocări ! La ce ne ajută majoritatea examenelor pe care le dăm?!
De ce mă stresez?! Dar nu mă stresez deloc(mulțumesc de griji) – articolul precedent spune că tocmai am terminat de revăzut Seinfeld. Citesc din timp, pentru că acum nu îmi permit să pun de o parte două săptămâni întregi și să învăț pe rupte – am doi îngeri, drept copii și un prinț drept soț și nimic nu merită să-i neglijez atâta vreme.
Dar învăț / citesc, adică nu-mi fac alte planuri cu prietenii (nu, nu pot să jucăm Blitz, nici Domnino, nici … ) și sper să înțeleagă. Am examen în august, și indiferent ce spun unii sau alții, eu mă pregătesc, pentru că așa sunt eu!
o sa treaca si perioada asta!