Sunt o persoana cu multe calităţi. Defectele nu mi le laud dar şi de acelea sunt, acesta e subiectul de discuţie al altora, nu al meu 🙂 Dar între toate calităţile mele, nu aş fi crezut vreodată că voi ajunge să enunţ rădarea. Impulsivă, pusă mereu pe fapte mari, ţin încă deseori ritmul vieţii cu vărful piciorului. De când cu Raissa învăţ despre răbdare. Teoria o ştiu practică facem zi de zi.

La început mi-a luat nopţile şi mi-a dat în loc bucuria de a-i linişti în braţe, colicii, erupţia dinţilor… Echitabil, schimb. E nepreţuit sentimentul de a-ţi adormi în braţe odorul. Apoi mi-a dăruit primul zâmbet, primul mama, primul pas, prima propoziţie, prima boacănă , despărţirea de scutece, prima serbare, prima poezie la grădiniţă … Doar cei ce nu sunt părinţi nu citesc acum printre rânduri. Nimic nu s-a întâmplat instant. Toate au necesitat răbdare. Răbdarea mea. Tact. De unde?!  Cel ce mi-a dăruit această minune de copil mi-a dăruit şi resursele necesare, tot El şi ajutorul de a-mi depăşi limitele. 

Am învăţat că pentru a umbla un copil are nevoie de luni întregi de practică, deşi a deprins mult mai devreme procedeul păşitului. Raissa a fost o “profesoară” bună. Nu m-a ţinut la suplimentare. A umblat de-a buşilea simplificând mult ecuaţia.

Am dobândit răbdarea de a-i spune de mii de ori că nu există animale mov, că nu ne ridicăm de la masă până nu terminăm de mâncat ( asta încă e pe rol), că e mare şi trebuie să folosească toaleta, că e seară şi mergem la culcare deşi nu a aprins nenea becul pe stradă…

Da! Sunt o fiinţă răbdătoare acum. Mai am până la desăvârşire, dar sunt pe drum înspre acolo şi o am pe Raissa de ajutor. Scumpă, mereu complică lucrurile simple, ca eu să nu uit că un copil e un dar ce vine însă cu alte daruri…. mie mi-a adus răbdare.

În virtutea celor de mai sus, acum recapitulam ce am învăţat de Crăciun.. cum că şi alţi copii au voie să vină în faţă să spună poezii la serbare nu doar ea. Şi despre asta discutăm în drum spre grădiniţă, acasă facem desene pe aceeaşi temă(cum stă Raissa cuminte pe scăunel şi altcineva vine să spună poezia), primim recompense dacă reuşim să punem în practică… ce mai ?! Folosim toată răbdarea posibilă, şi unde nu mai avem, se formează 🙂

Comments

comments