De-ale indienilor din “Ultimul mohican”
“Prietenii îşi datoresc adeseori viaţa unul altuia prin pustietăţi.”
“E mai bine să mori împăcat cu tine însuţi decât să trăieşti cu conştiinţa întinată.”
” … atât pentru tristeţe cât şi pentru bucurie există o margine.”
” S-ar putea scrie o carte în care (…) să se dovedească imprefecţiunea virtuţilor omeneşti şi să se demonstreze cât de uşor sentimentele cele mai generoase cum ar fi omenia şi curajul cavaleresc pot păli în faţa unor socoteli făcute cu inimă de piatră şi a interesului personal rău înţeles.”
“… istoria ca şi dragostea obişnuieşte să-şi învăluie eroii într-o aureolă plăsmuită.”
” Un prieten care ţi-a întors spatele poate face mai mult rău decât un vrăjmaş care urmăreşte deschis să te scalpeze.”
” Orice criză are un sfârşit şi din orice nenorocire tragem un învăţământ. “
“… omul îşi apreciază telentele în măsura în care sunt apreciate de alţii.”
… Şi nu doar pentru înţelepciunea lor merită citită cartea; între cele două coperte se ascunde o adevărată lecţie despre viaţa, cultura, tradiţiile şi superstiţiile indienilor, despre obiceiurile şi vitejia lor. Şi, Uncas, ultimul mohican, nu are cum să nu te impresioneze prin povestea lui. Sau poate vă va plăcea mai mult Ochi de Şoim? Sau Cora? Sau bunul Duncan Heyward, ori bătrânul Chingachgook? Indiferent de care vi se lipeşte coarda sensibilă a sufletului, citind veţi găsi mai mult de aventuri, veţi găsi un alt fel de viaţă şi veţi fi spectatori la acel ceva prin care cartea bate filmul!
ce faine “spicuiri” ai scos…. si eu mi-am luat niste carti clasice si vreau sa le recitesc……”Ultimul mohican” e printre ele… 🙂
eu acum recitesc romanele copilariei Simo! Le-am dat elevilor tema de vacanta si mi-o fac si eu.
Sa stii ca recitite acum, par altfel 🙂
ce mi-a placut cartea asta. si apoi or venit aia cu filmul ala romanticos si siropos. n-or inteles nimic
Cu o singură excepție, în accepțiunea mea filmul a trădat cartea; deci, pe acesta nici nu l-am văzut.