De ce ne place să fim minţiţi?
Pentru că uneori adevărul e dur şi suntem prea slabi să îl înfruntăm. Ne minţim singuri, cerem altora să o facă… Sunt replici care trebuiesc spuse indiferent de realitate, gen :Îmi stă bine noua freză? Ce alt răspuns presupune decât convenţionalul Da! Sau Am jucat prost meciul ăsta? Răspuns necesar Nu! Sau protocolarul Nu e vina ta când se întâmplă ceva neplăcut şi conştiinţa ne dă de furcă. Şi câte şi mai câte minciuni de spus la replici standard…
Ne mai place să fim minţiţi deoarece minciuna reprezintă un “eu” pe care îl dorim. Ajungem să ne depăşim astfel limitele, să devenim mai buni fără nici un efort personal… Efortul verbal al celui ce-l rosteşte de la un punct în colo devine reflex.
Ne minţim vorbind, tăcând, aprobând sau contrazicând… Ne minţim petrecând timp cu oameni, ne minţim punându-le eticheta de prieteni… Ne minţim prea mult, prea des…. De ce?! Pentru că pur şi simplu ne place! Pentru că odată ce am crezut o minciună despre noi, ne este greu să “regresăm” la adevăr. Oricum doar adevărul ne face liberi, doar asumându-l în cele mai mici detalii avem şansa unui progres. Când vom avea curajul să fim noi înşine, aşa cum suntem, să preferăm acei prieteni care ne spun adevărul indiferent cât de crud sună; să ne recunoaştem limitele, atunci vom putea să le depăsim. Doar atunci! Ideea e că nu trebuie să fim perfecţi, doar cât de buni se poate…. Avem dreptul la limite, nu trebuie să ascultăm minciuni despre inexistenţa lor. Să le depăşim, după ce le cunoaştem. Să alegem între sincer sau politicos mereu sincer!
nu neaparat ca ne place, uneori pur si simplu o minciuna poate face mai mult bine decat sinceritatea 😉
Crina,pot sa zambesc?…de ce?mi-am amintit de poze…te-ai prins?!…
Pe termen scurt Andrei, da! te face s ate simti bine. Si sinceritatea daca este spusa cu blandete e mult, mult mai buna.. oricand! 🙂
:)) da Manu! Ce sa faci?! Asta e… pozele insa nu mint 😛
o fi mai buna sinceritatea zisa cu blandete… insa cum putini stiu sa zica lucrurile sincere frumos, bland, marea majoritate a oamenilor prefera sa fie minititi.. cel putin evita penibilul cat de cat si eventualele dispute sau mai stiu eu ce…
un subiect interesant.. la care inca personal nu i-am dat de capat:D
“un raspuns bun e ca un sarut pe buze.”
Mai bine zici adevarul cu blandete. Nimeni nu s-a nascut invatat a fi bun ori bland, dimpotriva, ne-am nascut egoisti si rai, si culmea, nimeni nu a trebuit sa ne invete aceste 2 trasaturi. Insa bunatatea si blandetea (doar 2 din multele trasaturi minunate ale lui Isus) pot fi invatate (lectiile sunt dese, grele, uneori pici examenul la blandete ori bunatate) dar le poate invata omul daca vrea sa semene tot mai mult cu Mantuitorul!
unora chiar le place sa fie mintiti si/sau sa minta.
La faza cu penibilul… m-am confruntat nu odata, desi mintind nu il eviti Cristina.. tot penibil se cheama numa fix cine ar trebui sa il stie ramane in nestiinta de cauza. Contrazi-mă Monciule! 🙂
Eh, Zizi… răspuns bun! 😛
Grele lecţii Ema! Şi scumpe… Le-am învăţat la cu taxă şi eu… încă mai am.. poate din cauza preţului rămân unii aşa cum s-au născut:egoişti şi răi!
Vrei să te sustragi Roby, să spui că ţie nu…? Niciodată? 🙂
Sa nu uitam ca si eu sunt om!