despre MARE
Cum să scriu despre mare? Nu există metafore să le potrivesc să sune aşa ca valurile, nici vorbe pe care să le drămuiesc pentru a căpăta gustul ei. Dacă voi spune doar că marea e sărată, voi fi nedpreaptă. Şi nici fotografiile n-o trateză drept, pentru că fiecare poză reprezintă calitatea pe care o poate oferi aparatul ce-a captat-o. Astfel acelaşi moment captat diferă de la aparat la aparat, şi era vorba să se prezinte marea, nu ?
Marea trebuie s-o vezi, căci în fiecare an e altfel de cum o ţineai minte. Atât de frumoasă, că-ţi zboară gândul la Creator. Apoi, să respiri aerul ei, să te laşi copleşit de imensitate. Ce sunt pe lângă ea dramele şi frământările tale? ! Să nu pregeţi o admiri, să înveţi s-o iubeşti şi să-i pricepi cântecul. Pe ţărmul ei cu nisip ce te arde la tălpi, eaîşi trimite val după val invitându-te la răcoare. Chiar acolo, în mijlocul caniculei, ea nu se scuză că e prea cald.
Orice cuvânt e mic atunci când vine vorba de mare, orice vorbă e fără gust. Aşa că, oricine simte dor de ea, să vină s-o vadă!