Despre vacanţã
Asta fac acum elevii mei, işi adunã gândurile şi scriu. Şi sunt cuminţi şi aşa de liniştiţi de ţi-e mai mare dragul. Clipe bune… Nu-mi fac iluzii, vor trece, dar tot mã bucur de ele.
Vacanţa mea … Sincer mai putea continua cu vreo douã sãptãmâni. Dar şi aşa a avut farmecul ei. Eu o socotesc abia din 4 ianuarie. Înainte, cu sãrbãtori şi ameţitoarea lunã decembrie, era mai plinã ca o zi de şcoalã în timp de teze.
În vacanţã am avut de toate: timp sã mã trezesc cu râsul molipsitor al fetelor mele, sã mã bucur de farmecul lor, am redescoperit cã ele douã sunt nişte comori mai presus de orice, sunt minunate! Timp sã povestesc cu B., minunatul meu soţ, sã vãd cum dupã atâta vreme vocea şi zâmbetul lui mã farmecã la fel ca odinioarã.Timp sã îmi numãr binecuvântãrile şi sã fiu extrem de mulţumitoare. Da, vacanţa a însemnat timp de familie.
Şi nu doar de familie. Au mai fost şi persoane care dupã unele definiţii se pot numi prieteni.(Nu mi-o luaţi în nume de rãu, experienţa m-a fãcut reticentã la folosirea acestui termen). Şi a fost voie bunã, veselie şi sãrbãtoare … Gustul tortului aniversar mi-a fãcut vacanţa dulce. N-am avut parte de zãpadã vacanţa aceasta. Trec pe lista de recuperat în aceastã iarnã.
Da, a fost vacanţã şi a fost frumos, de-acum începe un alt semestru. Cât de frumos va fi? Atât cât îl voi valorifica.
Sunã! – oare de ce cred elevii cã doar ei se bucurã de pauze?