Se cere curaj să ieși din zona ta de confort, se știe asta. Dar orice schimbare, orice pas făcut înainte presupune o stare prelungită de disconfort, de acomodare la situația nouă. Ce simplu ar fi dacă rezultatul imediat al inițiativei te-ar plasa la finalitate! Fără incertitudini, fără nesiguranță… Fără tot procesul lung și greu…

Poate de aceea mulți abandonează actele eroice de la început. La prima contestare, la primul greu, dau înapoi. Că pe drum, chiar dacă ai pornit să schimbi lumea, înțelegi curând că primele schimbări trebuie să le faci la tine, și asta nu e simplu. Iar dacă vrei să fii mai bun în ce faci, trebuie să depui tu un efort suplimentar, nu să aștepți să ți se așteană circumstanțe favorabile.

Am învățat cu timpul, și cu oamenii care s-au perindat prin sufletul meu, că lucrul pe care nu îl faci din cauza unor impedimente, nu îl vei face nici când acestea vor fi înlăturate. Că e simplu să justifici carențe și mai greu să le rezolvi. Că suntem uneori ca elevii aceia care se bucură că nu știu rezolva problema, și închid caietul liniștiți.

Da, să faci o alegere de valoare în viața ta, necesită curaj. Dar să o duci la îndeplinire, ai nevoie de curaj înzecit, zi de zi, căci va trebui să te străduiești, să nu renunți, să croiești drumuri unde alții spun că nu se poate. Și mai ales să nu-i crezi. E și aceasta o formă a curajului: aceea în care știi cine ești, și încotro mergi.

Sursa foto, aici. 

Comments

comments