Chestiuni personale

Dorul in teorie si traire

 

Definitie dor: ” un sentiment difuz ori acut declansat de lipsa unei persoane, unui lucru                            sau a unor locuri, fata de care exista legaturi afective”.

 

Mi-e dor…tare dor…. adică mi-e asa un gol in suflet…

Ba nu! E o emoţie, o strângere de inimă…

Sau mi-e aşteptare? Acea numărătoare a zilelor ce se încăpăţânează să se înşiruie descrescător: 85, … 25, 24, 23…  

Totuşi cred că mi-e tăcere. Liniştea deplină ce se aşterne peste tot esenţialul.

Nu! Nu am rămas jumătate! Sunt tot o fiinţă completă şi când el e plecat. Dorul de el, nu mă face slabă nici neajutorată. Pot să mut şi munţii dacă vreau. Aş putea spune că atunci când mi-e dor sunt chiar mai tare decât când îmi odihnesc capul pe pieptul lui. Trebuie să fiu! Şi sunt!

Dorul doar îmi goleşte de conţinut zâmbetul… Bucuriile nu mai sunt complete. Nici tristeţile. Nici nedreptatea suferită nu e la fel, nici trădarea celor dragi…. Astea le împărţeam în discuţii nesfârşite, până nu mai ştiam care erau tristeţile mele, care ale lui, cine a fost trădat şi cine lăudat … şi nici nu mai conta.

Mi-e dor … de nepotolit, de neînlocuit, de el!

Şi dorul meu mi-e prieten ce aşteaptă cu mine o dată fixă în iunie. Nu mă doare dorul meu, e liniştit şi împlinit ca iubirea ce-l provoacă. Dar e mai mare ca oricând, şi mă tem că dacă mai creşte nu-mi va mai încăpea în casă. Ce mă fac atunci cu el ?

Comments

comments