cotidiene

Fost!

La mare, desigur! Uite dovada, papucii mei pe litoral 🙂 Concluzii? Depinde de care. Cele bune ţin exclusiv de calitatea timpului petrecut cu dragii mei, şi aici calficativul este maxim. Celelealte… hm! Cadrul oferit de staţiunile din România este exact acelaşi ca anul trecut, ca acum doi ani. E ca şi cum timpul ar sta cumva în loc şi nici o îmbunătăţire nu ar avea cum să pătrundă pe plajele de la noi. Chiar aş vrea să scriu de bine, dar nu am despre ce: plaja e plină de mizerii, toaletele şi dușurile lipsesc cu desăvârșire, apa are prea des alege din belşug… Şi totuşi e plin. Lumea continuă să meargă la mare. La noi la mare. Unii, ca şi noi, ajung acolo printr-un concurs de împrejurări şi îşi promit ca şi anul trecut de altfel, ca data viitoare să ajungă la alternative mai civilizate. Altora le e mai comod, sau pur şi smplu ţine de obişnuinţă, nu ştiu. Cert e că dacă nu te deranjează să cureţi mucurile de ţigară din nisip înainte de a da copilului găletuţa şi lopăţica e ok. Dacă  te mulţumeşti să plăteşti o supă căreia să îi cauţi cu lupa conţinutul din meniu, dacă numeri cartofii prăjiţi din farfurie şi oricum i-ai aduna tot nu dau suta de grame, dacă eşti dispus să plăteşti 1 leu pentru a folosi toleta de la local fie că ai plătit consumaţie acolo sau nu, dacă nu te deranjează mizeria dinăuntrul toaletei la care îţi cumperi dreptul să aderi şi dacă te rişti să mergi la plajă cu sandale şi să revii desculţ, cum a păţit cumnata mea, merită să mergi la noi la mare. Nu ştiu cum e pe la hotel. Anul acesta am închiriat un apartament. Litoralul nostru e o loterie la care singurul risc e să iasă bine. Nu ştiu dacă merită asumat însă.

Comments

comments