De toate

Gânduri dezarmate

E momentul în care gândurile, dezarmate, nu pot găsi răspunsuri pentru atâtea întrebări. Doar gândurile sunt astfel, debusolate şi fără de reazim. Oamenii sunt înarmaţi cu ură şi neglijenţă, cu interese proprii şi cu arme. Se sprijină pe fărâma lor de înţelegere, şi caută îndreptăţiri. Întrebări şi durere se amestecă la un loc, unind inimi aşa cum numai frângerea o poate face; cum altfel ar fi posibil ca două galerii de echipe naţionale diferite să cânte un singur imn…

E momentul în care se numără cei care au pierit, numărăm şi la noi, şi la alţii. Şi nu putem pricepe rostul. Rămânem consternaţi, revoltaţi şi miraţi de atâta ură. Încă nu s-a înţeles că răzbunarea nu rezolvă nimic? În locul celor ce s-au dus, mai repede decât ar fi crezut, oamenii pun lumânări, şi da, e atâta întuneric în jur! Bezna pare fără capăt, cei ce ar fi trebuit să o lumineze s-au pierdut undeva prin noapte, şi nimeni nu a băgat de seamă. Iată-ne, aici, şi dacă privind cu neputinţă în jur nu găsim răspunsuri, ar trebui să ne ridicăm spre cer privirea. Dar cu umilinţă, şi gata fiind să ne mângâie El, care rămâne dragoste, indiferent cât de greşit Îl înţeleg unii care acţionează în numele Lui.

Cu gânduri dezarmate şi fără răspunsuri trebuie să mergem înainte, fără teamă. Ce altă opţiune avem?!

Foto, aici. 

Comments

comments