Este interesant cum în viața de zi cu zi, extraordinarul se îmbină cu banalul cotidian stereotip. Adaptarea la fiecare din cele două extreme consumă suflet și se plătește în monede imposibil de transpus în concret. Dar se plătește!

Cotidianul e plin de precedent, de aceea-l percepem ca stereotip. Și totuși, poate avea farmec, atunci când știm să prețuim ca daruri și oamenii și clipele ce-l compun. Putem trăi zilnic un cotidian plin de semnificație. Depinde așa mut de noi!

Alteori însă, extraordinarul ne face onoarea de a-i fi parte și atunci, un obiectiv concret și stresant, mai mare decât noi, ne-ajută să găsim o forță pe care nu știam c-o avem. Putem face față astfel cu puțin somn unor zile presărate de provocări. Excelența ne cheamă, și urmându-i chemarea viața noastră simplă capătă semnificație. Iar apoi când momentul s-a încheiat- toate momentele, și cele mai frumoase sunt limitate de timp-când cortina cade, nu contează aplauzele, ci dacă sufletul tău are rezonanța împlinirii.

Urmează apoi, după momentul fulminant un hău și apoi readaptarea la viața comună. N-ai de ales.

Comments

comments