“handicapul” prieteniilor – schita
Toti scriu despre ce bine e sa ai prieteni, ca minunat, ce frumoasa si roz fac viata, bla, bla… Nu zic ca nu e adevarat ( as avea de contrazis cartii intregi de citate in domeniu si m-as lovi si de insustria felicitarilor siropoase) … Dar se uita unele mici aspecte, negative sa le zicem, de care, avand prieteni, inevitabil te lovesti. Vorbesc din fotoliul omului patit, a celui care observa greutatea mentinerii in timp a prieteniilor. ( Ar fi interesant de discutat daca Michael W. Smith are dreptate cand ne spune “the friends are friends forever.. “)
Deseori uitam ca orice relatie de prietenie are nevoie de timp pentru a creste…. la fel ca orice lucru valoros, nu se intampla peste noapte. De ce asta un dezavantaj? Poate fi in masura in care avem nevoie acum de prieteni adevarati pe care sa contam. Orice prietenie are nevoie de timp investit, adesea ne lovim de lipsa lui, de unde, atunci?!
Apoi, si prietenii nostri sunt oameni… si imperfecti pe deasupra. Deseori egoisti, mandri sau superficiali; uneori mai buni ca noi sau mai apreciati… hm!
Apoi exista dese nesincronizari, de stare de spirit spre exemplu. Eu sunt entuziast, celalalt doborat, intrebarea este: despre ce discutam? Cine renunta la modul incare se simte, fara a se crede “furat” ?!
In timp, ne schimbam…. crestem( sau evoluam, ne dezvoltam… cum vreti). Si deseori ritmul schimbarii nu e la fel. Unii ca si Fat-frumos din poveste, intr-o zi cat altii intr-un an, in vreme ce majoritatea intr-un an cat… intr-un an 🙂 Ni se schimba anturajul, si prietenul nostru trebuie sa se relationeze si la acest fapt( si noi la al lui). Poti impune cuiva sa accepte oameni fata de care nu are afinitati? Nu! Ti se poate impune sa renunti la… anturaj? Da! dar nu e cinstit, si majoritatea nu renunta.
Nu o sa zic nimic despre concurenta, desi apare prea des… eu cred ca unde apare nu mai e vorba de prietenie ci de competitie( si dupa parerea mea cea mai urata forma de competitie e cea bazata pe latura materiala a vietii). Fara comentarii deci.
Si ca ultim aspect… fetele au dificulati mai mari in mantinerea prieteniilor, dar si prietenii mai profunde. De ce?! Stim noi… Stiti si voi, si hai sa nu fim rai 🙂
Ps. Si totusi… cine poate inlocui un prieten bun?! Dincolo de toate dezavantajele….
am incercat eu si se poate inlocui :D, dar tot mai bine e sa ai un prieten bun. Din pacate in ziua de azi se atribuie prea usor acest nume de “Prieten”. Toti is prieteni intre ei, dar uitam ce inseamna prieten de fapt.
De fapt se face confuzia intre prieten si amic. Toti sunt amici, dar prietenii sunt rari. Prietenia adevarata, as adauga eu, are nevoie, pe langa timp ca sa creasca, si de acceptare pentru ca odata cu trecerea timpului observam reciproc defectele, ne asteptam ca celalalt sa se comporte ca noi (desi eu una nu as vrea sa fiu prietena cu una exact ca mine) si atunci intervine acceptarea. Bineinteles ca trebuie sa existe interese comune, asemanari, dar la urma urmei diferentele fac frumusetea. Si, zic eu, intr-o prietenie adevarata ambii ‘participanti’ sunt modelati pentru ca ambii sunt chemati sa se accepte, sa se iubeasca, sa se ierte. Chiar daca uneori prietenia are mai multe hopuri decat drum lin, nimic nu poate inlocui un prieten adevarat.
Ema, tu esti optimista , si ai dreptate sa fii. E si asta un asepct al problemei. Atata doar ca uneori se intampla ca viata sa bata idealismul asta si desi acceptam si credem toata teoria in domeniu sa ne impotmolim brusc in practica.
Dar orice prieten adevarat debuteaza ca amic, nu?
… Andrei, cu ce se poate inlocui zici tu? Eu inca nu am gasit 🙂
Crina, am pierdut si eu “prietene” care de fapt au fost amice, dar pe atunci eram mai tanara (decat sunt acum :)) si am facut si eu partea mea de greseli. Lectia pe care am invatat-o din aceste prietenii pierdute e ca nu ma arunc repede in afirmatii gen ‘suntem best-friends’. Testul timpului si nivelul acceptarii imi spun mie cat de buna prietena sunt cu cineva (+ altele pe care nu tzin sa le mentionez). Eu de obicei sunt negativista (zic unii), ori realista (zic eu), idealista nu mi s-a mai spus ca as fi; dar accept realitatea ca prieteniile la un moment dat (din motive obiective ori subiective) pot lua sfarsit. Doare, dar, ca toate lucrurile, si durerea trece 🙂 (zise ‘baba’ din mine :D).
Si intrucat mi-am amintit de versurile lui w.smith, ca “friends are friends forever”, idealista din mine crede asta, dar realista din mine zice ca toate au un sfarsit. O sa vad in final cine castiga 🙂
Bune testele tale Ema… Sa ne zici si noua cine castiga:idealista sau realista. Eu chiar vreau sa stiu daca, dupa parerea altora, prieteniile pot fi vesnice sau sunt doar daruri oferite pe perioade limitate de timp. 🙂
Hmmm…stau si ma intreb care sunt caracteristicile unei prietenii adevarate?? Am avut o multime de prietene, dar timpul sau circumstantele au adus instrainarea…ne intalnim adeseori si parca “tacerea” a fost prea lunga; dupa juma’ de ora de palavrageala realizam ca am ajuns la fundul sacului cu discutia si delicat ne scuzam pentru altceva de facut…n-a fost o prietenie autentica? cine a tradat relatia? sau e vorba despre o tradare, ca doar prietenia nu e o “casatorie”?!
Cineva spunea odata ca ceea ce da valoare prieteniei este numitorul comun!
Din nou “hmmm” … eu cunosc doar un Numitor comun care poate sa reziste timpului si care dincolo de greseala da sansa iertarii… insa intr-o relatie de prietenie sunt doua/etc persoane; poate din punctul meu de vedere prietenia respectiva este una autentica, poate pentru mine acea persoana este “cel mai bun prieten”, dar eu? cine sunt eu pentru cel pe care il numesc prieten???
prieteniile reale sunt vesnice chiar daca au perioade de timp in care e mai tensionata, mai in vale, sau perioade in care e mai la munte prieteniile reale sunt vesnice unul dintre cele bune teste pentru o prietenie este testul timpului … dar totodata, un prieten adevarat stie cand sa spuna “nu mai conteaza acum” and all comes naturally and there even a smile might come out from both sides that’s a real friend and … remember that real friendships are based on … real friends
all i can say is … success and may the love of God grow in you, comfort you, and love through you and heal through you, bless through you
andrei c
Ce m-ai prins Cami! ultima ta remarca e cea mai tare! Ce fel de prieten sunt eu ca sa emit pretentii…hm! good point!
deci…parerea mea e ca nu e idealista ideea ca exista prietenii care dureaza o viata.exista.si o spun din proprie experienta.vorbim poate de o asa numita raceala in relatie…tocmai datorita anturajului de care aminteai crina,dar defapt nici macar asta nu e pentru ca in momentul in care va intalniti le luati de unde leati lasat.
eu am prietene cu care nu ma vad decat odata la 2 3 luni si deaia stiu ca de le sun la 3 noaptea sa le zic o drama ma asculta si is alaturi de mine.suna simplu. e nevoie doar de o dedicare sincera si aia se simte.si putin ajutor de la dumnezeu sa iti puna in preajma oameni cu care tu sa intri bine in rezonanta,pe care sai simti si pe care sai poti iubi.
corect andreea! exista si relatii de care ziceai, in care poti relua totul de unde ai lasat. Am “gustat” si eu asta si e extraordinar. Dar cand fenomenul racirii e constant, se instaureaza inghetul, brrr! De-acolo e mai greu de reluat. Ti se racesc mainile, sufletul…
Im place foarte mult acest subiect si nu pot sa nu las un comentariu.
Eu cred in prietenii adevarate si durabile si sunt binecuvantata cu prieteni formidabili. As vrea sa va dau cateva exemple.
Prietena mea cea mai buna este Maria fosta Iordanescu, pe care multi o stiti, misionara in India. Am fost 4 ani la colegiu impreuna si a fost cel mai mare critic al meu la fel si eu ei, cu toate astea ne-am inteles cel mai bine, familia ei a devenit si familia mea si familia mea a devenit si familia ei. Nimic nu ar putea face sa nu fie cea mai buna prietena chiar si atunci cand as fi foarte suparata pe ea!Acum nu avem nimic in comun sa zic asa, eu aici ea acolo, cu toate astea nu cred ca o alta prietena ar putea sa-i ia locul vreodata. Si asta nu pentru ca nu s-ar putea ridica nimeni la “inaltimea” ei ci pt ca nu cred ca ar putea exista ceva mai mult intr-o prietenie!
Un alt exemplu ar fi o alta prietena f buna, si sa zic asa, ca din cauza ei am ajuns in datorii f mari, banca, etc. Ne-am certat, ne-am suparat dar prietenia a ramas aceeasi!
O prietenie nu inseamna ca dupa ce te supara cineva iti iei jucariile si pleci, sau nu inseamna nici sa te intelegi foarte bine cu o persoana la care la un moment dat i-ai povestit toata viata ta! O prietenie pt mine inseamna ceva ca si o casatorie, poate o sa ziceti ca si in casatorie exista divort, da, aveti dreptate, dar totusi sper ca ati inteles ce am vrut sa zic!
Crina, cu un lucru nu sunt deacord in ce ai scris, eu cred ca fetele au prietenii mai puternice si durabile decat baietii!
Sa fiti binecuvantati cu adevarati prieteni!!!
Marta, tot respectul si toata invidia! Inseamna ca tu stii sa fii un prieten adevarat si primesti ce meriti: prieteni adevarati ca raspuns! Poate aici e secretul:sa nu lasi nici o pierdere sa iti piarda prietenul.
Si o rectificare: nu am spus ca fetele au relatii mai puternice nici mai durabile, doar mai profunde. Si sincer cred asta 🙂
am ajuns la concluzia ca nu mai e asa de usor sa spun, “prietena mea XX” … mult mai mult am in ultimul timp cunostinte cum le spun eu … dupa 5 ani de cand sunt pe alte meleaguri pot sa spun ca stiu cine imi este prietena cu adevarat si chiar daca au trecut ani pana ne-am revazut Andrada (my best friend ever) a ramas tot prietena mea cea mai buna … fiecare dintre noi e pe altundeva si pana si oceanul ne desparte dar nimic nu ne sta in cale, suntem si vom fi (asa spun eu) best friends.
In martie ne-am intalnit dupa 2 ani. De indata ce i-am dat vestea ca venim in vizita, aproape zilnic sms si telefon de bucurie si de nerabdare, numaram zilele si dorul era mai mare ca niciodata … a fost frumos, chiar foarte frumos sa reintalnesc aceeasi prietena, care intre timp e atat de schimbata si totusi neschimdata … nici distanta, nici timpul, nici sotii 🙂 si nici culturile in care traim nu au reusit sa ne schimbe prietenia … si suntem prietene de aproape 13 ani …
am avut parte insa si de alte “prietenii” care au esuat, dar am incercat sa fiu tare si sa trec peste si sa imi aduc aminte de ce a fost si cu ce am ramas de la prieteniile respective …
prietenii adevarati sunt ceva special si va doresc sincer sa aveti parte de real friends