În final
În final contează ce ai reușit să fii mai degrabă decât ce ai reușit să ai – atunci de ce alergăm să agonisim și lucruri și amintiri? Caracterul e cel mai de preț, e ceea ce contează cu adevărat. E singurul bun pe care odată dobândit nu îl mai putem pierde.
Contează mai mult cât ai dăruit, nu cât ai primit. -Ce paradox! A dărui din ce e al tău, din ce ți se cuvine de fapt și de drept te face mai bogat decât a strânge cu dinții de lucruri, decât a căuta să le protejăm de ceilalți. Comori unde le mănâncă moliile și rugina…
Vorbele cu care ai zidit sunt mai de preț decât cele spuse doar așa, de dragul conversației. – Biblicul dat de socoteală pentru orice cuvânt nefolositor nu mai motivează pe nimeni. Ne-am erijat în judecători ai vieților celorlalți și dăm verdicte apreciind că primesc ce merită, și uităm să zidim. O vorbă care nu ne costă nimic, decât bunătatea de a o rosti, poate însemna enorm pentru cine o ascultă.
Cât ai ascultat, înțeles sau ajutat primează față de cât ai fost tu ajutat.- Atâtea persoane singure se pierd în mulțimea anilor! Atâtea ființe au drame neștiute și ascund în suflet răni pe care nu le bănuim. Și nu le spun că nu-i nimeni să asculte. E o artă a ascultării celorlalți. și de aici începe tot. După ce asculți, poți ajuta.
În final contează mai mult cât te-ai uitat pe tine și ai prețuit pe ceilalți; fix gestul gratuit, contează!
Celelalte lucruri, importante și ele, ți-au fost de folos ție. Poate te-au adus într-un loc nou, într-un stadiu diferit al vieții tale, au consolat pierderi sau au adus beneficii suplimentare. Sărbătorește-le! Dar cel mai mult contează lucrurile simple prin care ai devenit altora util.
La mulți ani pentru 2016, și săa vem cu toții un an care contează!
Sursa foto, aici.