La Universitatea Oradea se eliberează diplome.
Uneori, de ce ar muncii unii în fiecare zi?! Spre exemplu, vineri era atârnat pe uşă un anunţ care informa: “În zilele de 3 şi 4 septembrie nu eliberăm diplome”. Chiar pe degeaba nu am mers la Universitate, am reuşit să îmi scot foaia matricolă, necesară pentru eliberarea diplomei. Azi un coleg văzându-mă că ies mai devreme de la şcoală, m-a întrebat dacă eu îmi scot diploma în fiecare zi. Eh, având deja gradul I, a uitat probail cum e cu funcţionarii.
Azi, ajunsă acolo, am ştiut din start că se lucrează: era plin de lume: vre-o 12 persoane înaintea mea. Orarul de lucru: 11-14. Şi cum oamenii continuau să vină; am întrebat ce se întâmpă la orele 14. Se închide uşa, a venit răspunsul cuiva care experimentase. Înăuntru se stătea incredibil de mult. După 10 minute de aşteptare nu ieşise nimeni. Când iese în sfârşi prima persoană aflăm motivul lentorii lucrului. Diplomele se scriu pe loc, manual desigur. Rumoare pe hol. Ceilalţi absolvenţi (de la toate specializările) se întreabă ce fac stimabilele doamne în restul programului de lucru, de exemplu, dacă în toată vara.
Eu stau de o parte şi tac. Lupt să biruiesc gândul de a veni în altă zi, că doar dacă din 2006 nu am scos diploma, ce mai contează 2, 3 săptămâni. Cred că sufăr de fobia de a sta la rând… rândo-fobie, există?! Iau telefonul, navighez puţin pe net… Prea mic display-ul, şi la rând tot mulţi suntem. Mă mai uit pe uşă să fiu sigură că am tot ce trebuie: foaie matricolă, poze, buletin. Cineva se ceartă cu un bătrânel că nu stă la coadă (oare dumnealui ce-o fi absolvit?!) Altcineva lansează o idee: să plătim om să vină să ne ţină rândul. Asta ar fi cam ce era cu capacele de la butelie pe vremuri… Alţii ar vrea sistem cu număr de ordine cum au unele bănci. În faţa mea mai sunt 4 persoane. Un băiat e nedumerit dacă eu am venit prima sau el, nu ştiu sigur. Cavaler îmi spune să intru eu. Înăuntru mă întreabă de ce nu am completat formular. Ce formular, întreb eu. Un formular pe care ei îl dau. Da, nu scrie pe uşă, mă scuz. Dar scrie pe afişier, nu am ochi să citesc, mă repezeşte “doamna” după care îmi trânteşte o hârtie şi mă scoate afară. Un copil mic începe să pângă. Ce idee! Şi eu puteam veni cu ai mei, şi stăteam mai puţin. Doamna cu copilul e chemată să intre. După ea reintru eu. Îmi verifică formularul: era ceva despre absolvenţi şi profesiile lor. Păcat nu era nici o întrebare despre personalul administrativ al universităţii. Primesc diploma. Era scrisă. Au trecut 3 ani de la emiterea ei, au avut răgaz suficient. La cât de mult a costat, şi cum am primit-o parcă mi-e milă să o pun la dosar. Nu mai bine i-ar sta în ramă?!
FELICITARI, draga Crina, pentru diploma de master !!! vin sa o vad in rama …
felicitari, pune-o in rama daca tot ai asteptat atatia ani dupa ea
… rândo-fobie, există?! aveti mare dreptate da doar in romania exista asa ceva;)