Mult prea multă zăpadă
Aştept ghioceii şi aerul de primăvară proaspăt ca o amintire. Albul acesta mult mă apasă, fulgii ce nu mai contenesc îmi dau o uşoară deprimare. Îi aşteptam la Crăciun, atunci m-ar fi bucurat. Pe lângă întârziere acum sunt ca nişte musafiri obositori care nu mai ştiu când să plece. E de-ajuns! Am punctat toate restanţele la zăpadă din ultimii ani! Stând la geam şi privind mă simt ca Vasile Alecsandri la Mirceşti, doar “gura focului” îmi lipseşte! Conducând pe şoselele deloc curăţate am parte de aventura unei pârtii în mijlocul oraşului. ( alo, domnu primar! Pe-aici ninge cu zăpadă adevărată! O dezăpezire, ceva? Sau iar ne-a luat iarna prin surpindere… )Când vine vorba de parcare, intrăm deja într-un domeniu mitic… În fiecare dimineaţă am de dezlegat enigma unde să las maşina până duc copilul în sala de clasă la grădi, astfel încât să o pot şi porni pentru a ajunge la timp la şcoală şi a fi totuşi în apropiere de clădirea grădiniţei. Oare nu mai ştiu eu să mă bucur de iarnă sau e pur şi simplu oiarnă în exces? Fieacre lucru e bun cu măsură, nu? E această nemulţumire a mea, una ce vine cu vârsta sau cu permisul? Întrebări, întrebări… mici şi multe cât fulgii.
Şi ninge iar, ca-n poveşti, doar că povestea s-a încheiat şi a rămas ninsoarea, şi e tot frig şi e tot alb, şi e tot iarnă. Adela are dreptate. De la un punct încolo locul zăpezii e la Arieşeni şi în spaţii special amenajate.
Cum poti sa fi atat de cruda cu Zapada?
Eu sunt suparat ca anul asta nu am avut pe ce sa imi scot sania… 🙁
da crina cum poti fi asa cruda
nu subscriu revoltei faţă de singura bucurie a iernii: zăpada! Pentru mine ultima săptămână a fost iarna mult aşteptată, după zile şi nopţi ploioase sau prea calde…Dacă e iarnă, las să fie iarnă!
Îmi place tot: de la curăţatul zăpezii şi al stratului gros de gheaţa de pe maşină, pâna la nivelul ridicat de adrenalină în timpul frânelor maşinii…de la bucuria copiilor nesătui de minunea rece şi albă, până la frustarea şoferilor care se uită neputincioşi la stratul de zapadă şi decid să folosească taxiul…de la frumuseţea ţurţurilor atârnaţi ici şi colo ca nişte frumoase sculpturi, până la gheaţa care mă ajută să mă deplasez mai rapid pe jos, cu mai mult elan şi cu mai puţin efort.
Mulţumesc Domnului pentru surpriza acestui sfârşit de iarnă!
cllod, eu sunt suparata ca anul acesta am mers prea des cu “sania” cam pe toate strazile orasului. Nu sunt cruda, nerabdatoare doar sa ajung la ultima fila a acestui anotimp 🙂
Lidia …. perspectiva ta ar merita un spatiu mai larg aici la mine pe blog sa poate fi vazuta mai bine, nu de alta dar e asa de stinghera. In alte ierni as fi zis ca tine, de data asta insa… vreau ghiocei 🙂