De toate

Mult prea multă zăpadă

Aştept ghioceii şi aerul de primăvară proaspăt ca o amintire. Albul acesta mult mă apasă, fulgii ce nu mai contenesc îmi dau o uşoară deprimare. Îi aşteptam la Crăciun, atunci m-ar fi bucurat. Pe lângă întârziere acum sunt ca nişte musafiri obositori care nu mai ştiu când să plece. E de-ajuns! Am punctat toate restanţele la zăpadă din ultimii ani! Stând la geam şi privind mă simt ca Vasile Alecsandri la Mirceşti, doar “gura focului” îmi lipseşte! Conducând pe şoselele deloc curăţate am parte de aventura unei pârtii în mijlocul oraşului. ( alo, domnu primar! Pe-aici ninge cu zăpadă adevărată! O dezăpezire, ceva? Sau iar ne-a luat iarna prin surpindere… )Când vine vorba de parcare, intrăm deja într-un domeniu mitic… În fiecare dimineaţă am de dezlegat enigma unde să las maşina până duc copilul în sala de clasă la grădi, astfel încât să o pot şi porni pentru a ajunge la timp la şcoală şi  a fi totuşi în apropiere de clădirea grădiniţei. Oare nu mai ştiu eu să mă bucur de iarnă sau e pur şi simplu  oiarnă în exces? Fieacre lucru e bun cu măsură, nu? E  această nemulţumire a mea, una ce vine cu vârsta sau cu permisul? Întrebări, întrebări… mici şi multe cât fulgii.

Şi ninge iar, ca-n poveşti, doar că povestea s-a încheiat şi a rămas ninsoarea, şi e tot frig şi e tot alb, şi e tot iarnă. Adela are dreptate. De la un punct încolo locul zăpezii e la Arieşeni şi în spaţii special amenajate.

Comments

comments