Băgări de seamă

Nevoia de cuvinte

3107676927_2bb8bc615b

Drăguţ mesajul, nu? Când l-am văzut mi-am amintit ce importante sunt cuvintele pe care le auzim. O asigurare de genul e suficientă să ne confere puţină linişte. Când suntem trişti avem nevoie de vorbe de bine cum ar fi: las’ că trece şi asta, sau nu e aşa de rău cum pare… La bucurie avem iarăşi nevoie de cuvinte pentru a o împărţi în jur. La răscruci cuvintele devin interogative, dar rostite sau nu, ele există.

Chiar dacă azi se pune tot mai mult accent pe comunicarea nonverbală, să nu uităm nici de vorbe. Răsunetul lor ne poate dărâma sau zidi. E imposibil să nu fim sub influenţa a ce auzim. Din cele de mai sus reies două concluzii: cea mai simplă, să fim atenţi ce seamănă cuvintele noastre în sufletele celor ce le ascultă. Şi apoi ceva mai greu de împlinit, dar nu imposibil: să fim atenţi ce ne aud urechile, şi să ne alegem contextul social în funcţie de asta. Nu să ne facem apropiaţii să vorbească de bine ci să ne înconjurăm cu acei oameni pentru care aşa e normal să fie.

Nu ne putem duce existenţa pe mut, dar putem vorbi de bine şi asculta lucruri pozitive.

Comments

comments