Nu am nevoie de oglinda!
Nu azi! Stai tu cu ea ameninţător în mână Hai să te vezi, hai să te vezi îmi strigi! De ce insişti să mă privesc? Ce noutate crezi că voi vedea? Numa realitatea ţi-o arat continui să spui. Realitate?! Care realitate?! Cea schiloadă şi hâdă? De parcă nu aş şti-o?! Cine crezi că poate uita aşa ceva? Ce vrei să îmi araţi? Difromităţile? Noroiul şi putregaiul din jur? O să îmi araţi în oglinda ta lipsită de viaţă cât de bolnavi îmi sunt prietenii?! Ce crezi că mă înveţi?! Neputinţa de a transcede de aici? Dar pentru suflet ce unitate de măsură ai? Găurile de acolo le vezi? Ţi-e fermecată poate oglinda şi vede dincolo de om, în adâncul singurătăţii lui… Cum crezi că mă ajuţi? Voi sunteţi de vină spui. Ei! Ai grijă însă cum ţii oglinda! De o întorci puţin poate te vezi pe tine. Spuneam la început: lasă oglinda jos. Azi nu vreau să mă privesc, azi vreau SĂ MĂ IUBEŞTI!!!!
si ce bine te simti si cand iti ia cineva oglinda din mana si te iubeste asa cum esti… si cand iei tu cuiva oglinda din mana … si il iubesti… asa cum e…!