Nu-i da apă la moară!
S-a spart! Cioburi peste tot! Caută să le aduni cu grijă: oamenii sunt valoroși, și orice relație importantă. Dar parcă e greșită abodarea. Prea multe vorbe. Explicații. Argumente. Scuze.
– Nu te cred! N-am nimic! –epilog verbal care omoară tratativele de remediere.
Și conflictul continuă. Situația rămâne una tensionată în continuare. Vorbele pot lămuri, nu tămădui. Nici un argument nu are puterea de a vindeca. Doar dragostea poate ridica și înveli în grijă un suflet rănit.
Între noi și sufletele rănite stau cuvintele. Și ele măcar stau drept. S-au așternut între oameni și nu mai pot fi luate înapoi, din fericire, sau din păcate. De aceea trebuie să le așternem responsabil, cu înțelepciune și curaj. Lașul nu e înțelept doar pentru că tace. Rămâne laș în continuare că se alege pe sine în detrimentul celui cu care are o neînțelegere. Dar între noi și sufletele celorlați stau cu precădere gândurile. Ca niște spini lași, înțeapă fără a se arăta. Ca niște dușmani din umbră, gândurile care nu cred ce au auzit, sau tăinuiesc simțiri puternice alimentează fără drept de apel o stare. O supărare. O situație fără de ieșire.
Cred că, oricât de bine intenționat ai fi, nu te poți feri pe veci de conflicte. Știu ca unele nu pot fi soluționate, indiferent cât de mult încerci, cât îți dorești, sau cât de corect ai proceda. Și de aceea spun, nu-i da apă la moară.
Fă-ți partea: caută să ai o motivație corectă, exprimă gândurile, explică faptele, și fii gata să îți ceri iertare dacă e cazul. Dar nu te umili, nu cerși. Rămâi demn și vertical. Iar dacă situația e din categoria celor de neremediat, obișnuiește-te cu ea! Va fi în viața ta pentru a-ți modela caracterul. Al taău, nu al celuilalt. De aceea, ai grijă să nu fii prins în capcana reciprocității. Nu trata după cum ești tratat! Avantajul e de partea curajosului, a celui ce a rostit, a celui ce a inițiat și purtat dialog. Și dacă acela ești tu, nu-i da apă la moară!
Sursa foto, aici.