Chestiuni personale

O felie de tort cu şoco

Şi tortul era “inimioală”, iar anii ei tocmai devenau trei: să ne trăieşti Natalia scumpă, eşti o binecuvântare, iar noiembrie e luna ta!
De când s-a născut nouă ne-a dat clipe preţioase de bucurie, Raissei i-a devenit o prietenă de nădejde cu care se joacă şi luptă pentru jucării, cu care râde şi căreia îi oferă consolare. Ea … a crescut, dar a rămas neschimbată  în felul ei de a fi: independentă, se îmbracă singură, mănâncă singură, se culcă singură (de când s-a născut şi până azi). De schimbat,  şi-a schimbat doar culoarea părului, acum s-a aurit. A fost mereu şi este o fericire silabisită în zile şi trăită în săptămâni. Atât de scump poate fi un copil, aproape de ideal. Proaspăt membru la grădiniţă, cea mai mică dintre toţi, Natalia nu a plâns deloc la despărţirea de mine, ba mai mult îi consolează şi acum pe plângăcioşii din grupa mică “vine mama ta înapoi, o să vezi”. E descurcăreaţă, o luptătoare, dreptul ei e sfânt…. Pricepută, ştie toate poeziile şi cântecelele de la grădi. Una dintre doamne ne reţine mereu când mergem să o luăm să ne arate câte lucruri incredibile ştie un copil de doar trei ani. Uşor “şâşâită” Natalia este cel mai cuminte copil posibil. Zâmbetul ei este magic: cucereşte pe oricine indiferent de vârstă şi statut social. Cred că acesta e darul ei special: a se face iubită, iar noi trei o adorăm. Până şi Raissa exclamă uneori admirativ :” Uite mama ce frumos colorează surioara mea!”, sau.. ” Ce frumos cântă, recită… ” Tot ce trece prin mânuţa delicată a Nataliei devine frumos, aşa ca ea!

Luna noiembrie a noastră a fost ca un tort cu ciocolată, din care cea mai frumoasă şi gustoasă  felie s-a servit pe data de 17.  Am pus 3 lumânări şi am cântat “La mulţi ani”, dar sărbătoarea continuă în fiecare zi. Şi, aşa cum spune ea, Suntem “felişiţi cu Nati”. Da, cei mai fericiţi!

Comments

comments