Oameni şi oameni

Oameni de gheaţă

O strângere de mână şi resimţi fiorul. Brrr. Şi zâmbetul le e rece, privirea la fel. Sunt oamenii de gheaţă, ce răspândesc un singur anotimp: iarna!

Judecaţi superficial primesc sentinţa de oameni fără sentimente. Greşit! Ei iubesc, dar nu arată niciodată asta. Sau arată prea puţin. Nici supărările nu transced. Nu vor exploda niciodată în prezenţa altora. Aparenţele vor fi mereu impecabile. Lumea dinlăuntrul lor e total diferită de cea pe care o exteriorizează. Politicoşi, oficiali, reţinuţi…  Conştiincioşi, minuţioşi, fideli. Multe calităţi îngheţate de-un singur defect:răceala lor excesivă, lipsa totală de maleabilitate.  

Oamenii de gheaţă nu sunt periculoşi. Sunt angajaţii ideali ai oricărei companii. Au deficienţe şi la lucrul în echipă, acceptă cu dificultate că şi alţii au dreptate. Dau impresia că sunt plini de ei înşişi. Ca prieteni, sunt păstrătorii temeinici ai tuturor secretelor tale. Deşi sunt vocea raţiunii, tot e greu să relaţionezi cu ei. Simţi uneori nevoie de puţină căldură, afecţiune pe care să o percepi altfel decât raţional… Şi-apoi, sunt atât de corecţi încât deseori vor pune regulile mai presus de oameni. Valorile practice ale cuvântului “bârfă” le sunt total necunoscute. Şi totuşi… Mă întreb ce se întâmplă de se apropie de cineva cald… se vor topi?! De tot?! Sau gheaţa lor poate stinge focul…

Eu am cunoscut un om de gheaţă. Am incercat să-l topesc, dar nu am reuşit decât să-i păstrez în timp amintirea frumoaselor noatre momente reci. A fost o iarnă lungă şi frumoasă.

Comments

comments