Oameni de porţelan
Fini, frumoşi, fragili, 3 “f” ce îi reprezintă.
Oameni valoroşi, atent sculptaţi, impecabili în gesturi şi ţinută, dau strălucire oricări loc. Privindu-i parcă împrumuţi din graţia lor. Dar atenţie! Se sparg aşa de uşor!!!! Nu rezistă la şocuri puternice. Şi când se sparg, numai au nimic din frumuseţea sau fineţea anterioară. Şi nici valoare. La o adică ce să faci cu o grămadă de cioburi?! Cei nostalgici le adună, le lipesc fără a putea reconstrui vreodată iniţialul. Alţii le aruncă fără regrete.
Cioburi… Cioburi ce te rănesc uneori în spargerea lor. Nu mă înţelegeţi greşit. Am plătit scump lecţia “Oamenii sunt valoroşi!”, deci nu recomand aruncarea lor la gunoi. Vreau să spun doar că oamenii de porţelan sunt extrem de casanţi. Trebuie mânuiţi cu multă grijă.
Trataţi-i cu diplomaţie şi mănuşi. Păstraţi-i întregi, cât ţine de voi! Sigur că toţi ne avem laturile noastre de porţelan, asta ar trebui să ne ajute să îi tratăm pe ei adecvat. Să încetăm cu mirarea că sunt aşa, cu eforturile căutării de ce sunt aşa, cu naivitatea schimbării lor.
Oamenii de porţelan sunt fragili, şi au nevoie de acceptarea, grija şi iubirea noastră. Cât de greu poate fi ?!
“Trebuie mânuiţi cu multă grijă. Trataţi-i cu diplomaţie şi mănuşi. Păstraţi-i întregi, cât ţine de voi.” – Ce viata usoara ar avea unii daca ar fi tratati cum zici tu… Nu ar fi mai usor daca s-ar mula ei dupa societate si nu societatea dupa ei?
Nu stiu ce e mai usor si ce e mai greu. dar prea luam noi decizii in numele altora, si hotaram cand, cum sau unde sa se schimbe pentru ca noi sa nu facem nici un efort. Si la o adica, ce ar fi asa rau daca ar avea o viata usoara?!
“Si la o adica, ce ar fi asa rau daca ar avea o viata usoara?!” – Nu e rau, dar bine ar fi sa si-o faca singuri usoara. Nu cred ca e normal ca noi sa ne facem viata mai grea pt a le face viata lor mai usoara. La urma urmei, EI ce fac ca sa ne faca viata mai usoara? NIMIC!
Si ei au tot un creier si 4 membre ca si ceilalti. Se descurca si singuri. Nu vreau sa ii subestimez…
Ei decid in dreptul lor ce fac, pe mine nu ma intereseaza ce decid ei. Dar viata mea nu e cu nimic mai grea daca sunt amabila, diplomata, daca nu daram doar ca sa demosntrez cat de casabil era sau cata nevoie avea sa se schimbe, ca apoi sa concluzionez ca isi merita cioburile care a devenit. Si nu caut pe nimeni sa imi faca viata mai usoara, nici nu imi stabilesc modul de abordarea al vietii in functie de asta… E chiar simplu 🙂
Cârcotaşule, în primul rând, e vorba de nişte oameni sensibili, artificiali şi cu cap de plastic în post. N-are nici o legătură cu ce zici tu. Nu văd de unde impacientarea ta.
Iar în al doilea rând, este o dovadă de om mic să te laşi mulat de societate. Apostolii sunt cel mai demn exemplu în domeniul ăsta. Au schimbat lumea, din toate punctele de vedere: politic, teritorial, social, istoric, şamd. Au împărţit timpul în două, literalmente: înainte şi după Hristos.
Cum era dacă se lăsau şi ei mulaţi după societate, în aşa fel încât să nu le facă la nimeni viaţa mai grea, sau nu cumva să-nţepe pe cine nu trebuie.
Te contrazic Manu! Nu e vb de oameni “artificiali”, nici “cu cap de plastic”, ci de oameni extrem de sensibili… asta am vrut sa sugrez prin cuvantul portelan. Mai sensibli si vulnerabili decat toti ceilalti, din dferite cauza.. nu conteaza asa mult cauzele….
Da in rest ai dreptate cu raportarea la societate 🙂
Manu, tu faci o mica confuzie. Ma refeream la oamenii sensibili care se “sparg” usor. Ucenicii nu cred ca erau oameni de portelan. Daca era asa, atunci astazi nu mai exista crestinism.
Cat despre impacientat… nici nu se pune problema. 😀