Oamenii mici
… ca alegere, nu ca structură genetică. Unii chiar aleg să fie astfel: mărunţi, insignifianţi, banali, seci. Se ascund în umbra celor puternici şi dau pietre. Ce să facă la statura lor?! În lumea virtuală, liliputanii stau ascunşi în spatele unor fotografii prelucrate în photoshop ca să pară şi ei cumva, postări pe bloguri de tipul copy-paste de la alţii, cei mari desigur, comentarii în care pretind a fi şi ei ce doar visează… cineva. Vor să crească măcar pâna la statura de a deranja, de a fi observaţi, de a fi o referinţă, de a fi priviţi fie şi cu dispreţ, numai să iasă cumva de pe lista de indiferenţi. Acestor oameni le lipseşte cu desăvârşire orice perspectivă mai amplă asupra realităţii. În cercul lor strâmt nu pot vedea ori înţelege nici chiar sensul unor lucruri, rostul lor,darmite ce dincolo de o frază, un vers, un gest. Limitările lor îi fac agresivi fără a fi capabili de a răni pe alţii decât cei de-o statură cu ei. Întregul lor cotidian e o luptă cu mori de vânt, fără sorţi de izbândă.
Omenii mici sunt răi şi ieftini. Arată cu degetul, aruncă piatra şi apoi fug. Consecinţele frustrărilor ce le au li se par pedepse nemeritate care le provoacă alte revolte şi lupte cu cei de statură normală. Cerşesc centimetri de milă şi înţelegere. Şi nici măcar nu vor să crească. Tot avântul lor ofensiv are ca scop micirea celorlalţi. Având drept duşman comun pe oricine le este superior, dovedesc un spirit de echipă dezvoltat: câte doi, câte trei… de câţi e nevoie pentru a umple o haină?!
Le doresc SĂ CREASCĂ MARI!!! E şi asta o opţiune pe care o au!
eu le doresc oamenilor mici… peste aproximativ un an juamte sa vina la consiliere:))) si lucram umpic impreuna la modul cum gandim, si am invata apoi tot impreuna ca nu exista oameni rai sau buni, superiori sau inferiori, ca exista doar oameni care uneori se comporta asa si alte ori asa, si ca in unele domenii e normal sa fie altii mai buni si in altele noi. :d si multe alte lucruri .
cel mai bun raspuns ce le putem da e sa-i ignoram…nimci nu ii doare mai tare. vor sa fie apreciati pt ceea ce nu sunt, stau pe net citind bloguri doar sa gaseasca greselile altora. ce patetici imi par. defapt ce patetici sunt. imi place cum ai incheiat:) sa creasca mare…e si asta un lucra mare pt ei…pt unii
ce carcotasa esti crina 😉
@ cristina
aloo!! iti faci reclama pe blogu meu? :))
@ corx
… no comment 😛
@ Monciu
esti sigur a stii unde ai dat comment? am impresia ca ai incurcat blogurile/borcanele 🙂
:))) crina imi fac reclama pe unde pot ca niciodata nu se stie de unde vine clientii :))))
crina imi place articolul tau (ca de obicei). bine ar fi sa creasca toti mari, da mari, mari ca pe mine ma si scot din sarite uneori. Mai ales ca unii atata isi plang de mila, ca imi vine sa ii arunc pe toti in Atlantic 🙂 sa se trezeasca la realitate 🙂
Crina,
mă bucură și mă doare în același timp postarea ta. Mă doare, pt că tocmai m-am luptat (ca-n filme!) cu un astfel de OM MIC. Și mă bucur, pt cineva (chiar dacă nu bănuiește prin ce luptă „sângeroasă” am trecut) mi-a descărcat sufletul. Eu, pe astfel de oameni (sau „oame”- la feminin) îi numesc TROLLI (dar și mediocri). De 2 săptămâni mă chinui să postez despre ei, dar încă nu mi-am revenit de pe urma bătăliei. Sun buimacă încă.
Mulțumesc fierbinte, Crina.